Prințesa Diavolului

17. Prima fâșie

      Melodia de la media e Raiul pe pământ! ♡

17. Prima fâșie

      Ușa răsună închizându-se pe holul îmbălsămat de liniște. Messer Borroni și ceilalți medici chemați își scoaseră mănușile și șalurile pe care le rotiseră în jurul feței, lăsându-și numai ochii descoperiți.

      Principele dădu să țâșnească spre ei, dar mâna lui Lecarus îi strânse umărul și îi dădu de înțeles să rămână pe loc.

      Ucenicul lui Borroni se apropie cu o carafă în care se afla un amestec de oțet și coniac. Le turnă tuturor pe mâini, iar italianul își înmuie chiar și batista și își tamponă fața.

      — Ei bine? respirația Prințului se înăspri.

      Se gândi într-o doară că era mult prea liniște. Fără refuzurile ei sâcâitoare, fără niciun chicotit care să răsune atunci când îl călca pe nervi... Nu era cea mai docilă soție pe care ar fi putut s-o primească, dar nu era nici atât de imposibilă. Pe lângă toate astea, era o copilă cu ani întregi în față. Ar fi fost insuportabil s-o aibă pe conștiință doar pentru că lui nu i-ar fi păsat sau nu ar fi încercat să o ajute.

      Borroni nu avu îndrăzneala să-i răspundă. Medicul recomandat de Lecarus își drese glasul și i se adresă în română.

      — Doamna are, într-adevăr, tifos. E abia la început, dar va trece din rău în mai rău. Febra o să-i crească, nu va mai mânca, va delira și va avea convulsii... își șterse fruntea transpirată. Putem... Să încercăm câteva rețete noi, abia apărute? Nu sunt neapărat sigure, dar...

      — Da, da! Încercați orice! murmură absent. Când o s-o vindecați, fiți siguri că...

      — Oh, nu, signor! Tifosul nu se vindecă! Putem să încercăm s-o ajutăm! Dacă nimic nu dă roade, poate să se chinuie și o lună întreagă înainte ca inima și plămânii să-i cedeze! Vedeți, noi încercăm să spunem că... Dacă doriți... Putem să-i curmăm suferința... Borroni mototoli batista între degete.

      Lecarus tresări, iar Franciszka își îndreptă spatele. Servitorii de peste tot își făcură cruce și șușotiră în semn de aprobare. Era mai bună o moarte blândă și curată decât să te chinui săptămâni de-a rândul și boala să te desfigureze!

      — Ce-ai spus? Principele mârâi.

      Lecarus încercă iarăși să-l tempereze, dar se smulse de lângă el și se năpusti spre doctor. Îl apucă de reverul hainei și îl trânti de zid în strigăte și lamentații jalnice.

      — Cine vă credeți voi de vă permiteți să alegeți cine moare și cine trăiește? Hm? Cine? urlă și îl zgudui temeinic.

      Borroni înjură în italiană și se zbătu înnebunit. Franciszka încercă să-i atingă brațul, dar îngheță odată ce-i întâlni ochii nemiloși.

      — Nu îndrăzni să te amesteci! o avertiză.

      Cineva o trase deoparte. Medicii încremeniseră într-un colț. Franciszka se întrebă dacă Lucrezia auzea ceva din toate astea.

      — O să încercați toate leacurile din lumea asta! O s-o vindecați! Altfel, pe toți diavolii din iad, vă iau capetele la toți! Șarlatani nenorociți! îl smuci și îl eliberă.

      — Nu suntem Dumnezeu, Sire! Nu facem imposibilul! Dacă e voia Domnului...

      — Înainte de bunul vostru Dumnezeu, eu sunt Domnul încarnat în clipa asta! Vă sunt Soartă, Viață sau Moarte! Și o să îndepliniți voia mea! O s-o țineți în viață! vocea îi răzbătu pe holuri.