WarLords

2.Întuneric

LEO

-Haide, Leo. Trebuie să ne grăbim până nu pleacă, îmi spune Jack entuziasmat.

-Și cât spuneai că pariază? Întreb eu curios.

-5 mii de dolari!

Rămân șocat. Nu am văzut pe cineva care să parieze mai mult de două sute de dolari în viața mea. E ceva la mijloc? Îmi răsună vocea lui Ryan spunând „Eu zic să te oprești până nu e prea târziu...". Oftez. De ce ar trebui să mă opresc? Asta e singura mea șansă să devin ceva în viață. Nu excelez în note. Ryan e liber să facă orice vrea în viață. Eu sunt reținut de la acea cale.

-Abia aștept să punem mâna pe acei bani. Îți dai seama câte putem să cumpărăm cu ei?

-Eu îi voi da orfelinatului la care stau..., răspund distant.

-Oh... Te cunosc de atâta timp și încă pare că nu știu nimic despre tine. Ești un nebun fără limite și totuși strângi bani pentru copiii de la orfelinatul unde locuiești. Sună ciudat, nu-i așa?

-Da, surâd eu.

Suntem pe aleea sângerie. Ăsta e locul în care ne pierdem timpul și încercăm să câștigăm niște bani. Pe aici se produc destul de multe jafuri și crime. Chiar și așa, poliția calcă rare ori pe aici. Locul ăsta e și cunoscut ca și culcușul mafiilor. „Dar dacă nu câștigi?".

-Jack... 5 mii de dolari e o sumă colosală. Ce se întâmplă dacă pierdem? Nu am atâția bani, nici măcar dacă facem jumate-jumate, explic eu îngândurat. Abia am mai vorbit cu Ryan în ultimele luni. Ce l-a apucat astăzi să îmi zică toate astea? De ce mă gândesc așa de mult la cuvintele lui?

-O să câștigăm. Am apucat să îl cunosc puțin pe oponent. Nici nu pare să știe cum se joacă, îmi spune băiatul încă fericit. Jack va fi cel care joacă. El se descurcă mai bine. Eu am ajuns să fiu mai mult un fel de bodyguard și tipul care îi face rost de meciuri. Asta cred că e prima oară când a găsit singur un oponent, iar după câte se pare, a dat lovitura... 5 mii de dolari! De fiecare dată împărțim banii în jumătate. Nimeni nu ia mai mult sau mai puțin. Intrăm într-un bar situat pe mijlocul aleii sângerii.

-Leo, ești bine? Astăzi ai părut abătut. Nu mai întrebat niciodată ce se întâmplă dacă pierdem... așa că de ce acum? Îmi șoptește Jack.

-Sunt bine...

-Oh, Jack și Leo. Ce mai faceți băieți? Ne întreabă barmanul. Suntem clienți fideli acestui local. Aici facem mai toate pariurile.

-Pregătiți pentru o nouă partidă de poker, răspunde amicul meu zâmbind foarte confident.

-Unde este adversarul? Șoptesc eu cu mai multă încredere de sine. Jack pare să aibă totul sun control.

-Chiar acolo.

Privesc spre o masă solidă din lemn. Acolo se află un bărbat la costum, cu barba rasă ce ne privește foarte calm. Arată diferit față de oponenții noștri obișnuiți dar probabil așa arată lumea care pariază 5 mii de dolari. Ne așezăm în partea opusă a masei. Ne întinde brațul. Dăm mâna cu toții iar bărbatul ne zice:

-Haideți să începem.

-Chiar acum, răspunde zâmbind barmanul în timp ce amestecă cărțile. El ne va fi dealerul. Eu privesc în jur. Observ că oponentul nostru a mâncat până am ajuns aici. Lângă el se află o farfurie goală și tacâmuri. Îmi îndrept atenție spre meci și observ cum Jack domină. M-am îndoit degeaba. V-om câștiga. Vezi Ryan, nu trebuie să ai grijă de mine.

-All in, zice bărbatul. Asta înseamnă că își dă toane jetoanele. Dacă pierde, s-a terminat dar... dacă câștigă, va fi în avantaj. Jack pare luat prin surprindere de decizia oponentului dar acceptă. Bărbatul joacă așa de riscant? Sunt 5 mii de dolari la mijloc. Ceva nu e în regulă.

Își arată cărțile. Jack a câștigat.

Răsuflu ușurat. Este totul în regulă. Bărbatul ne privește calm dar nu pare să scoată vreun ban. Dintr-o dată își întinde brațul în viteză spre cuțitul cu care a mâncat. Sunt mai rapid și îl prind înainte, înfigându-l în masă direct prin mâna sa. Îi zâmbesc sarcastic și zic:

-Deci nu ai de gând să ne dai banii?

-Ăsta e Leo pe care îl știu! Strigă Jack mulțumit.

Bărbatului i se dilată pupilele. Mă privește uimit în timp ce își strânge dinții de durere. Nu se aștepta ca un adolescent normal să aibă curajul să facă altceva. Păcat pentru el că nu sunt normal. Problema este alta... Nu este șocat să aibă un cuțit înfipt în mână. Pare să aibă experiență cu cruzimea. Este foarte calm într-o astfel de situație. Ceva nu e bine.

-Am câștigat, continui eu să spun păstrându-mi zâmbetul superior.

-Jocurile astea nu sun făcute ca voi să le câștigați, răspunde oponentul nostru ridicându-și brațul sănătos pentru a își sufleca mâneca sacoului. Pe brațul său este tipărit un tatuaj cu capul și umerii unui schelete ce poartă o cravată. Este destul de simplist. Un simplu om nu și-ar da seama ce înseamnă asta. Treaba stă altfel pentru cineva care își petrece majoritatea timpului plimbându-se pe strada întunecată. Ăla e tatuajul unei mafii. Aud un sunet metalic din spatele meu așa că mă întorc într-o clipită.

Un alt bărbat îmbrăcat în costum negru dar care poartă ochelari se află în bar. Acesta ține un pistol îndreptat spre capul meu. Ne-au ținut în șah-mat încă de la început. Dacă urma să pierdem, ne-au fi cerut cei 5 mii de dolari... dar în cazul în care am câștigat, se întâmplă asta.

-Ai de gând să tragi? Întreb eu zâmbind amuzat. Bărbatul mă privește fără nici o emoție pe față.

-Dacă mișcă vreunul din voi doi, apăs pe trăgaci, explică inamicul cu armă.

-Hă? Ce mai aștepți? Trage o dată! Se văicărește tovarășul său cu mâna încă pe masă din cauza cuțitului.

-Exact, ce mai aștepți? Oricum ne vei omorî, nu? Vrei cumva să implor pentru viața mea? Asta aștepți? Păcat dar nu o voi face. Trage și termină-ți treaba, spun eu râzând și apropiindu-mă de inamic. Îmi lipesc singur fruntea de țeava armei în timp ce continui să îl întărât pe acest idiot. Dacă am învățat ceva în viața asta, e să nu implor niciodată pentru nimic. Vrea să mă pun în genunchi și să plâng. Tot ce caută acești oameni e distracție. S-ar simții de minune să fac asta.

-Hai! Omoară-mă!

Bărbatul pune degetul pe trăgaci. Zâmbesc trist în timp ce îmi închid ochii. Ryan, nu crede că ai avut dreptate... fiindcă nu e așa. Tot ce s-a întâmplat a fost să fac un pariu... pe care l-am pierdut. Nu am avut de ales. A trebuit să risc. Nu sunt o persoană perfectă ca tine. Trebuie să mă chinui și să mă târăsc pentru a supraviețuii. Sunt atâția copii la orfelinat ce mor de foame în timp ce tatăl tău îți face toate poftele. Realitatea e crudă... dar trebuie acceptată.

Încă nu a tras... Deschid ochii exact la timp pentru a vedea cum sunt lovit în cap cu patul armei. Mă cutremur pe picioare în timp ce privirea mi se întunecă. Cad pe jos leșinând.