WarLords

34.Amenințări

LEO

Mă află pe terasa unei cafenele alături de Scarlett. Ne-am întâlnit pentru a îmi povestii ce s-a întâmplat mai exact aseară. Tot ce am făcut a fost să îl recuperăm pe Ryan de acolo descoperind capul tăiat al Annei pe podea...

-Cum se mai simte Ryan? Întreabă fata curioasă.

-Rănile sale sunt adânci, dar refuză să rămână în pat așa că l-am trimis pe Derek să meargă cu el prin parc pentru a îl calma. Este încă furios, explic eu puțin trist.

-Mda... Doar a văzut-o pe Anna...

-Am văzut-o și noi aseară când l-am luat acasă pe Ryan. Povestește-mi ce s-a întâmplat mai exact.

-Păi, acest bărbat numit Shadow ne-a propus o alianță. A spus că e mai bine să fim prieteni decât dușmani. A recunoscut că a trimis acei mercenari după voi...

-Înțeleg, altceva? Întreb eu părând că Scarlett ascunde ceva.

-Păi, am aflat că el a stat în spatele unui act terorist de acum doi ani, când un tânăr medic a otrăvit un întreg spital...

-După rănile lui Ryan, nu pare un tip de subestimat.

-Nu. Este foarte calm și calculat.

-O să fie greu să îl dăm jos de l putere, zic eu sorbind o gură de cafea.

-Mda...

Toate persoanele din cafea își întorc privirea curioși pe stradă. Facem și noi la fel. O limuzină oprește în fața din care coboară o persoană îmbrăcată la costum. Are păr negru și ochi căprui. Este destul de slab fizic.

-Este Shadow, șoptește Scarlett speriată.

-Hă?

Bărbatul își trage un scaun și se așază în fața noastră zâmbind. Ne privește în ochi în timp ce spune:

-Bună ziua. Scuzați deranjul dar voiam să continuăm discuția de aseară. Amicul vostru nu a reacționat prea bine și a trebuit să amânăm.

Shadow scoate din buzunar un deget de om și îl scapă la mine în cafea. Cel mai probabil este al lui Ryan. Pielea mi se face de găină.

-Dacă nu aveți nimic de obiectat, am să încep. Am ajuns la concluzia că trei lorzi ai războiului sunt prea mulți și nu se pot înțelege. Așa că vreau să rămână doar unul și anume eu. Leo Dark, vreau să te aliezi cu mine și să îți cedezi titlul de lord al războiului mie pentru a rămâne singurul, explică bărbatul liniștit.

-D-Dar și eu sunt un lord al războiului. Am o mafie, răspunde Scarlett încercând să pară calmă.

-Nu chiar. Mafia ta mi-a povestit acum două săptămâni cum că ai vrea să îl otrăvești pe amicul tău de față, Leo. Așa că le-am ordonat să îți otrăvească și ție băutura. Dintr-un motiv sau altul, ai scăpat cu noroc. După acel incident, ai început să îți pierzi vremea pe la sediul prietenilor tăi așa că nu au mai avut altă ocazie să te asasineze.

-Hă?! Ce vrei să spui? Întreabă fata șocată.

-Mafia ta caută pe cineva puternic, nu o simplă adolescentă ca tine, așa că m-au ales pe mine. Pe scurt, sunt sub comanda mea de ceva timp. Ai fost trădată, domnișoară.

Scarlett rămâne fără cuvinte. A împietrit. Îmi amintesc cum și-a scăpat paharul din greșeală atunci. Dacă apuca să îl bea... ar fi murit. Asta înseamnă că „Floarea Fatală" și „Umbra Sângerie" sunt sub comanda lui Shadow.

-Bun, revenind. Leo, vreau să îmi cedezi mie mafia ta și titlul iar tu să mi te aliezi. Cum sună asta? Întreabă bărbatul bine dispus.

-Mie ce îmi iese din asta? Întreb eu dominant.

-Păi, vei rămâne în viață și nu voi fi nevoit să torturez fiecare copil din orfelinatul la care ți așa de mult în fața ta.

-Ce treabă au iei cu asta?! Strig eu instinctiv.

-Nici prietena lui Ryan nu a avut nici o treabă cu povestea asta și totuși... îi lipsește capul acum, răspunde Shadow începând să râdă. Îmi încleștez pumnul pe sub masă dar Scarlett mă prinde de mână și mi-o ține strâns. Respir adânc și mă calmez.

-Deci, dacă mă aliez cu tine și îmi pierd titlul de lord al războiului, copiii vor fi în siguranță dar dacă refuz, îi vei tortura și omorî în fața mea? Întreb eu încă o dată pentru a fi sigur că am înțeles totul.

-Da. Știu că este o alegere cam dificilă așa că îți voi da două zile la dispoziție pentru a te hotărî, spune Shadow prietenos în timp ce lasă o bancnotă de cincizeci de dolari pe masă.

-Pentru cafele, răspunde acesta. Bărbatul se ridică de la masă și se întoarce la limuzină calm. Lumea din jur se holbează uimită. Cafeneaua nu este atât de aglomerată ca cineva să ne fi auzit conversația. Mă ridic în picioare furios și îmi îmbrac geaca.

-Unde mergi? Întreabă Scarlett confuză.

-La poliție...

-Ce?! Dar nici un mafiot nu merge acolo. Ce ai de gând să le spui?

-Nu îmi pasă că nici un mafiot nu implică poliția în astfel de probleme. Îmi voi da mândria pentru a apăra acei copii. Nu mai am nici un tatuaj pe braț așa că nu ar trebui să fie vreo problemă. O să le spun că am fost amenințat cu moartea copiilor dacă nu o să îi ajut, explic eu.

-Și de ce tu din toate persoanele? Nu ar fi suspect?

-Pentru că am fost implicat în atacul mercenarilor și mi-au văzut potențialul. Stai calmă, nu o să zic nimic care să îmi dea de gol identitatea.

-Mult noroc atunci..., răspunde Scarlett făcându-mi cu mâna. Încep să alerg spre secția de poliție. În realitate, sunt destul de sigur că își vor da seama că sunt un mafiot. Dar trebuie să îmi asum acest risc. Ajung în dreptul secției, deschid ușile și pătrund. Polițiștii își întorc privirile spre mine. Încerc să îi ignor și să intru direct în biroul șefului.

-Ce s-a întâmplat, tinere? Întreabă un bărbatul curios.

-Trebuie să vorbesc cu liderul poliției. Este urgent!

-Este prea ocupat ca să răspundă tuturor copiilor cu probleme „urgente", răspunde acesta. Îl ignor și continui să merg pe coridor. Polițistul mă prinde de umăr dar îl împing și încep să alerg. Chiar și dacă voi fi prins că sunt un mafiot și voi fi închis, atâta timp cât îl prind și pe Shadow iar copiii sunt în siguranță, este bine. Deschid ușa biroului șefului de poliție și spun:

-Mă scuzați domnule dar am o urgență! Niște copii dintr-un orfelinat urmează să moară din cauza unei mafii! Spun eu agitat. Probabil mă va întreba de unde știu toate asta. Va știi că și eu sunt un mafiot...

Scaunul șefului se întoarce încet dezvăluind zâmbetul lui Shadow.

-Înțeleg... deci te-ai decis deja ce vei face? Întreabă bărbatul privindu-mă în ochi maniacal.