WarLords

33.Furie

RYAN

Inima îmi bate nebunește. Scarlett rămâne împietrită lângă mine. Capul persoanei care mă ținea cu picioarele pe pământ se află chiar acum la picioarele mele... Ironic. Adrenalina îmi cuprinde corpul. Shadow stă liniștit la câțiva metri de mine zâmbindu-mi.

-Scarlett... pleacă de aici! Anunță-l pe Leo ce s-a întâmplat, spun eu furios.

-Dar nu te pot lăsa singur aici, spune fata traumatizată.

-Doar fă-o! Mă descurc și singur. Ai încredere, strig eu.

-Încredere... șoptește fata iar apoi încuviințează. Se ridică și părăsește încăperea fără a se mai uita măcar o dată în spate. Îmi întorc privirea spre inamicul meu. Înghit în sec. Adevăratul motiv pentru care i-am spus lui Scarlett să plece este că nu știu cât voi mai putea să îmi țin furia în frâu... și să nu omor pe toată lumea din jurul meu.

-Am rămas doar noi doi, amice, zice Shadow bine dispus. Îl pocnesc în față. Fac asta din nou și din nou. Bărbatul îmi înfige un cuțit în stomac de nicăieri. Îl privesc uimit pentru o secundă dar apoi îl prind de gât și îl izbesc de perete. Shadow rămâne calm și scoate încet arma din abdomenul meu. Îl dau drumul din cauza durerii.

-Nu ai vrea mai bine să bem un ceai în schimb? Întreabă bărbatul curios. Îmi scot cuțitul ascuns în încălțăminte și încep să alerg spre nemernic. Acesta se ferește și mă aruncă peste masa unde se aflau machiajele pentru Scarlett. Din cauza impactului, scap cuțitul pe jos.

-Să înțeleg că o să dai 100% din tine? Întreabă Shadow râzând maniacal în timp ce încearcă să mă înjunghie cu cuțitul în față. Este prea aproape ca să mă pot ferii. Încerc să îmi ridic brațele ca să mă protejez.

Vârful cuțitului se oprește la câțiva centimetrii de ochiul meu. Lama a trecut prin palma mea dar mânerul a rămas blocat. Bărbatul încearcă să împingă cuțitul dar nu reușește.

-Cine a zis că limita mea e 100%? Întreb eu rece. Shadow își retrage cuțitul din palma ce mi-a servit drept scut și zâmbește. Brațul stâng îmi este amorțit. Încerc să mă ridic în picioare și caut din priviri cuțitul pe care l-am scăpat. Bărbatul încearcă să mă înjunghie încă o dată dar de data asta sunt mai agil și evit atacul. Îl lovesc în fluierul piciorului făcându-l să își scape arma din mână. Asta e șansa mea să atac.

-Țeapă! Spune Shadow scoțând un alt cuțit din buzunar. Îmi prinde brațul și zice:

-Tu nu mi-ai adus nici un cadou așa că...

Bărbatul îmi taie degetul arătător. Îmi retrag brațul stâng și încep să urlu.

-...O să iau asta în schimb, completează Shadow satisfăcut. Pierd prea mult sânge. Nu mă voi mai putea ține pe picioare curând. Nu vreau să pierd ca și în lupta cu tatăl Annei... Anna... Stâng din dinți.

-Te urăsc! Strig eu din fundul plămânilor.

-Ura te face să nu mai gândești limpede, ține minte asta, răspunde bărbatul așezându-se înapoi pe fotoliu de parcă nimic nu s-a întâmplat. Ridic un cuțit cu brațul sănătos și încep din nou să atac. Voi face asta de câte ori e nevoie ca să îl înfig. Bărbatul se ferește milimetric făcându-mă să înfig cuțitul în fotoliu. Acesta mă lovește cu genunchiul în stomac făcându-mă să cad pe spate. Sunt transpirat până peste cap. Nu mai energie în corp. Adrenalina începe să mă părăsească. De ce? Trebuie să mă ridic. Nu pot pierde. Trebuie să o răzbun pe Anna... Ea este tot ce aveam de valoare pe lângă Leo. Poate era chiar mai de preț decât vechiul meu prieten. Un telefon începe să răsune în încăpere. Este a lui Shadow.

-Of, asta înseamnă că trebuie să plec, anunță bărbatul.

-Nu... Nu pleci nicăieri! Te omor aici și acum! Strig eu încercând să mă ridic. Sunt prea slăbit.

-Îmi pare rău că ți-am tăiat degetul. Nici măcar nu erai obligat să vi cu un cadou. Uite, o să mă revanșez pentru asta, spune Shadow zâmbind. Își ridică cuțitul și... își taie propriul deget.

-Uite, acum suntem chit.

Privesc șocat. Cine este bărbatul ăsta? Mă înspăimântă doar prezența sa. Shadow începe să se deplaseze.

-Nu e de ajuns... Trebuie să te omor, spun eu cu glasul scăzut. Sunt prea obosit. Bărbatul continuă să meargă dar nu spre ușă... ci spre fereastră. Ce are de gând? Shadow sparge geamul.

-Ne mai vedem, zice acesta bine dispus. Bărbatul sare de la etaj. Ce naiba?!

Deodată, zgomotul mă lămurește. Pot vedea pe fereastră cum un elicopter personal se înalță spre cer iar Shadow se ține de o funie ce atârnă din acesta. A scăpat... Îmi las privirea în jos și observ cum capul Annei se află la doi metri de al meu. Lacrimile încep să îmi inunde fața necontrolat. Cum s-a întâmplat una ca asta? Ea nu a greșit cu nimic! De ce a fost implicată în povestea asta? Acum înțeleg de ce tata a vrut să fiu puternic. În momentul de față îmi trece un singur gând prin cap. Anna a murit din vina mea fiindcă sunt prea slab...