WarLords

29.Surpriză

RYAN

Nu am putut să dorm toată noaptea. M-am gândit că voi fi omorât sufocat. Încă de ieri, criminalul fantomă se ține după mine oriunde aș merge. Mă scarpin în cap și casc. Mă îndrept spre sala de mese.

-Știi, aici nu servesc carne de om din păcate..., spune tatăl Annei privindu-mă puțin frustrat. Îl ignor.

-Băiete, chiar crezi că tăcerea este un răspuns pentru situația de față? Tu ești cel care m-a băgat aici. Te voi face să plătești pentru asta. Ușor de înțeles, nu? Continuă bărbatul. Primesc o tavă cu mâncare și mă așez la o masă din colțul încăperii. Lângă mine se așază o gașcă de indivizi ce par prieteni cu colegul meu de celulă.

-Tu nu ai venit o dată cu un polițist pe aleea sângerie? Întreabă un om privindu-mă serios în ochi. Nu răspund. Respir adânc. Ryan... rămâi calm. Nu vrei să te iei la harță cu ei... De fapt, chiar nu vreau să o fac?

-Te crezi dur? Întreabă alt prizonier. Sunt izbit cu capul de platoul meu cu mâncare. După ce mă ridic, observ rânjetul criminalului fantomă. Îl privesc rece.

-Poate ar trebui să îți tăiem limba. Apoi chiar vei avea motiv să nu vorbești, spune bărbatul bine dispus. Tacâmurile sunt din plastic. Nu au cum să facă asta doar dacă...

Un cuțit adevărat lucește din buzunarul unuia dintre prizonieri. Înghit în sec. Privesc în jur dar nu observ nici un gardian. Toți bărbații din jurul meu încep să zâmbească șmecherește. Unul dintre ei mă prinde de braț. Prind mâncare în mâna liberă și i-o arunc în față. În timp ce acesta nu poate vedea, mă eliberez și fug de la masă. Observ cum lumea din jur mă privește copios. Mă ia un fior pe șira spinării. Aștept până ce ora de masă se sfârșește și suntem lăsați să ieșim în curtea închisorii. Ajung afară și mă așez pe o bancă. Lângă mine se așază o altă persoană. Nu pot avea cinci minute singur?

-Nu o să reziști singur în locul ăsta. Ai nevoie de niște aliați. Te pot ajuta în privința asta.

-Nu, mersi.

-Ho, ho. Eu zic să te mai gândești. Dacă nu vrei să fim tovarăși, vom fi inamici. Asta îți dorești?

-Nu mă deranjează. Încă o persoană de adăugat pe lista neagră, spun eu rece.

-Lista neagră? Ce e aia? Întreabă curios prizonierul.

-Oamenii pe care îi voi omorî într-o bună zi.

Bărbatul se ridică de pe bancă și se îndepărtează cu pași repezi. Ori îi este frică, ori își aduce prietenii ca să mă bată. Oftez. Vreau să ies o dată de aici. Gardurile sunt electrice deci nu am nici o șansă să le sar. Poate doar dacă reușesc să închid generatorul. Nu pot săpa vreo groapă ca în filme. Ar trebui să fur cheile unui gardian?

-Hei, elicopterul acela nu zboară la altitudine cam mică? Întreabă un prizonier curios. Îmi ridic privirea alături de mulți alți oameni. Un elicopter ambulanță se îndreaptă direct spre noi. O fi cine cred eu că sunt? Alarma începe. Oamenii din jur par agitați. Nu știu ce se petrece. Elicopterul acela provine cu siguranță de la spitalul lui Scarlett. Încep să alerg spre direcția lor. Deodată, toate ușile se deschid, iar polițiști înarmați pătrund în curte strigând:

-La pământ cu toții!

O parte din prizonieri se aruncă pe burtă iar alta începe să alerge în direcția elicopterului. La naiba! Poliția mai strigă încă o dată și în cele din urmă... încep să tragă. Câțiva prizonieri sun nimeriți. O funie este lăsată în jos din elicopter iar o siluetă coboară. Este îmbrăcată la costum. Este Derek! Poliția încearcă să tragă în acesta dar e prea departe. Începe să își facă loc printre prizonieri cu armele. Strigă după mine. Încerc să mă înghesui pentru a ajunge cât mai aproape de el.

-Derek! Sunt chiar ai-

Sunt trântit la pământ de tatăl Annei. Îl lovesc cu piciorul în față și încerc să mă ridic dar sunt pocnit în stomac de către acesta. Poliția începe să se apropie. După gălăgia din spatele nostru, probabil au scos și câinii afară. Respir adânc și încerc să îi găsesc punctele slabe. Ultima dată când ne-am confruntat, Leo l-a lovit cu o bâtă în cap. Nu am așa ceva de data asta. Va trebui să îl bat cu mâinile goale. Încep să mă apropii de el dar sunt din nou trântit de pământ. De data acesta de un câine. Animalul începe să mă muște de braț sălbatic. Criminalul fantomă privește scena râzând. Mă ridic în picioare și prind câinele în brațe. Acesta continuă să îmi ronțăie mâna. Încep să alerg spre inamicul meu și strig:

-Surpriză!

Izbesc câinele cu toată puterea de fața tatălui Annei. Bestia își înfige colții direct în gâtul bărbatului. Acesta urlă și încearcă să îl dea jos dar nu reușește. Tot brațul meu stâng este acoperit de sânge. Mă simt puțin amețit. Poliția se apropie cu pași repezi. Deja au pus la pământ peste jumătate dintre prizonieri. Două mașini blindate și un elicopter de poliție se îndreaptă spre invadatori. Dacă nu mă grăbesc, vor fi nevoiți să fugă fără mine și totul va fi în zadar. Cineva îmi pune mâna pe umăr. Mă întorc și îl observ pe amicul meu Derek.

-Ce naiba e în capul vostru? Atacați o închisoare în mijlocul zilei cu o ambulanță aeriană? Strig eu frustrat.

-Și eu mă bucur să te văd. Gărzile se dublează pe timpul nopții. Așa că trebuia să o facem în plină zi, explică Derek zâmbind scurt.

-Măcar mă puteați anunța!

-Următoarele ore de vizită au abia loc săptămâna viitoare. Nu ai fi rezistat atâta.

-Ce vrei să spui cu asta? Întreb eu serios.

-Ryan, ești o fire singuratică. Îți place să îți faci dreptate. Sunt curios câți prizonieri ai călcat pe nervi doar astăzi. Unii cred că închisoarea este un loc sigur dar poate devenii un iad pentru oamenii ca tine, spune Derek conducându-mă spre elicopter.

-Spitalul lui Scarlett nu va cădea de vină pentru toate astea? Întreb eu curios.

-Niște mafioți au furat un elicopter ambulanță dintr-un spital pentru a își salva aliatul. Asta va fi povestea. Nu va știi nimeni adevărul.

Sfoara este coborâtă din nou la semnalul lui Derek și ne urcăm în elicopter. Suntem loviți de gloanțe.

-În ritmul ăsta ne vom prăbușii, anunță pilotul.

-Este marea în apropiere. Du-ne acolo și ne aruncăm în ea. Astfel ne va pierde urma și poliția, ordonă Derek. Trei mașini blindate și două elicoptere militare sunt pe urmele noastre.

-Cine a venit cu un asemenea plan nebunesc de salvare? Întreb eu curios.

-Leo.

-Pardon?

-Leo a venit cu planul. Ah da, am uitat să îți spun că s-a trezit din comă.