WarLords

17.Lalele

LEO

ZECE ZILE MAI TÂRZIU

-Derek, mă bucur să te revăd, zic eu zâmbind. Mă aflu pe scaunul din biroul meu. Bărbatul mă privește distant:

-Plecăm câteva zile din oraș iar în timpul ăsta aud că ați prins criminalul fantomă. Jack și Ryan cum sunt?

-De ce nu îi întrebi chiar tu? Zic eu nerăbdător. Ușa din spatele nostru se deschide iar prietenii mei apar în dreptul ei. Jack pare destul de trist dar Ryan este înflăcărat. Nu i-am văzut de mai bine de o săptămână. Tot ce am făcut a fost să vorbesc cu ei la telefon. Nu m-au lăsat să îl văd pe Jack din cauza secției în care se afla iar pe Ryan nu l-am vizitat fiindcă... avea nevoie de puțin timp singur.

-Nu mai fi așa îmbufnat...

-Toată lumea se holbează la mine când sunt pe stradă, îmi răspunde Jack frustrat.

-Și generalului Angliei îi lipsește o mână așa că nu te mai simții așa, îi spun eu încurajator.

-Te referi la Reeves Heros?

-Da.

-Pentru ce ne-ai chemat? Am ieșit din spital abia acum câteva ore. Ai deja vreo misiune pentru noi? Întreabă Ryan curios.

-Bineînțeles. Doar trebuie să eliminăm ceilalți doi lorzi ai războiului, răspund eu ridicându-mă de pe scaun.

-Se vor ridica de fiecare dată noi lorzi așa că singurul lucru pe care îl poți face este să fi cel mai puternic dintre ei, explică Derek.

-Știu asta, așa că urmează să facem o mică excursie. Trebuie să vorbesc cu prietena mea, Scarlett, zic eu.

-Scarlett? Întreabă Ryan curios.

-Un alt lord al războiului, dar de ce? Spune Derek confuz.

-Vreau să întemeiez o alianță cu mafia „Floarea Letală".

-Hă? Leo pe care îl cunosc eu nu ar face niciodată așa ceva, zice Ryan confuz.

-Am motivele mele, răspund eu îngândurat.

-Tu ești liderul, spune Derek dând din umeri.

-Jack, tu vei rămâne aici ghidându-ne din siguranță. Noi ne vom îmbrăca în civili și vom face o plimbare către spitalul central.

-De ce îl mai implici pe Jack, nu e de ajuns că și-a pierdut ...? Întreabă Ryan serios.

-El a vrut să continue.

-Hă?

Ryan își întoarce confuz privirea spre Jack.

-Nu vreau să fiu inutil. Motivul pentru am cerut să îmi fie tăiat brațul a fost ca să trăiesc, nu să ca să îmi pierd rostul în viață, explică băiatul determinat.

-Sunt trei spitale în oraș. De unde știi că acela e cel bun? Întreabă Derek încercând să schimbe subiectul.

-Am căutat pe internet. Curtea spitalului este un obiectiv turistic pentru mulțimea de lalele ce se află acolo, explic eu.

-Lalele? Ce legătură are? Simbolul acelei mafii este trandafirul, mă contrazice Derek.

-Știu asta...

...Dar câmpul pe care m-a dus Scarlett atunci a fost plin de lalele la un moment dat, până când buruienile l-au corupt. Ăla e spitalul cu siguranță... Derek oftează și merge să se schimbe de costum. Jack îmi ia locul la birou iar eu și Ryan ieșim afară.

-Cum este Anna? Întreb eu curios.

-Am vorbit doar prin mesaje cu ea. Este într-o perioadă proastă. Trebuie să treacă peste alături de mama ei, îmi explică băiatul îngândurat.

-Ryan, cum te simți când ești îndrăgostit?

-Hă? Ce-ți venii deodată?

-Doar răspunde la întrebare!

-Um... Încep să transpir când sunt în preajma persoanei respective și îmi bate inima mai tare.

-Dar când vorbești despre ea?

-Merge și asta, dar bănuiesc că se întâmplă când ești la începutul unei relații, explică Ryan privindu-mă suspicios.

-Ca și cum ar fi o boală?

-Boală? Um..., bănuiesc că o poți compara cu o boală dacă vrei neapărat.

-Mersi, Ryan.

-Cu plăcere... dar de ce între-

-Sunt gata! Strigă Derek apropiindu-se de noi îmbrăcat într-o cămașă înflorată și pantaloni scurți.

-Am spus că mergem la spital, nu la plajă...

-Care e diferența?

-Bine punctat, haideți să mergem!

De când am fost vânați prin oraș de către mafia lui Scarlett, mă întorc la fiecare minut să văd dacă sunt urmărit. Încă am traume. Se vor rezolva după ziua de azi...

-Leo, chiar crezi că fata aceea, Scarlett, va fi de acord să aveți o alianță? Întreabă Ryan dintr-o dată curios.

-Teoretic da. Nu vreau să încep vreun război cu ei... dar... dacă va fi nevoie, nu o să ezit să o fac...

-Înțeleg. Apropo, îmi dau seama că mafia asta e destul de puternică dacă își are sediul într-un spital dar... chiar ăsta e motivul principal pentru care vrei să ne aliem cu ei?

Îl privesc pe amicul meu în ochi și încuviințez. Ryan nu continuă să mai întrebe nimic. Mă bate pe spate și îmi zâmbește scurt. Și-a dat deja seama? Atât de evident este? Hmm.

-Am ajuns, anunță Derek privind marea clădire din fața noastră. Este de un alb imaculat construită pe douăzeci de etaje. Ne apropiem de intrare. Grădina de lalele ar trebui să fie în spate. Un bodyguard ne privește de când am venit aici. Se apropie de noi și întreabă:

-Ce vă aduce aici domnilor?

-Am venit să vizităm un prieten. E ceva în neregulă? Spune Ryan suspicios. Mă împiedic intenționat și cad pe jos.

-Oh, mă scuzați, zic eu cu zâmbetul pe buze în timp ce ridic pantalonul bărbatului dezvăluind tatuajul unui trandafir pe piciorul său. Bodyguardul ne privește panicat pentru o secundă până Derek îi pune la frunte un pistol cu amortizor. Trage.

-M-am asigurat că nu e nimeni în jur, mă anunță bărbatul.

-Perfect.

-De ce ați făcut asta? Întreabă Ryan.

-Că să ne facem prezența remarcată.