WarLords

50.Warlord

O LUNĂ MAI TÂRZIU

RYAN

Sunt îmbrăcat la costum și mă aflu în noul sediu. Stau la biroul din ultimul etaj. După moartea lui Shadow, am preluat eu titlul de lord al războiului. Pe perete este atașat un televizor aprins pe canalul de știri. Pe micul ecran se află Leo vorbind:

-Da, am reușit să mărim vânzările Light Factory cu până la 30%. Aș dorii să mă implic în politică mai mult. Voi depune o candidatură. Consider că l-a vârsta potrivită, voi reușii să schimb această lume cu abilitățile mele. Mulțumesc frumos.

-Astea au fost cuvintele deținătorului companiei Light Factory. Vă mulțumim că ne-ați urmărit. Urmează știrile, zice o prezentatoare preluând microfonul.

-A ajuns destul de popular, spune Derek intrând în încăpere mândru.

-Ai reușit să închei tratatul de pace cu aleea sângerie? Întreb eu curios.

-Bineînțeles, acum toți îți stau la dispoziție. Ești singurul lord al războiului din oraș, explică bărbatul sorbind apoi dintr-o cafea. Încep să privesc pe fereastră îngândurat. Mai sunt atâtea de făcut... Totuși, într-o bună zi voi schimba lumea. Abia aștept să îi povestesc Annei. O voi vizita în seara asta. Cimitirul se află pe strada alăturată...

JACK

Ies din sala de urgențe și îmi privesc brațele. Port o proteză acum. În sfârșit îmi pot folosii ambele mâini. Voi fi mai folositor.

-Cum te simți, dragule? Întreabă mama ce a stat în sala de așteptare.

-Ca nou. Apropo, sediul cel nou e gata deci nu se vor mai ține ședințe la noi acasă. Poți să stai liniștită, explic eu.

-Dar îmi plăceau. Îmi amintea de tatăl tău. Mereu venea cu mafia acasă pentru a bea ceva. Știu că mă călca pe nervii dar m-am obișnuit în cele din urmă.

-Tata a fost omorât în timpul unei misiuni , nu? Întreb curios.

-Da... Ar fi mândru de tine. Ești la fel de curajos ca el. Nu m-aș fi așteptat să îi calci pe urme.

Îi zâmbesc și ne îndreptăm spre ieșire.

SCARLETT

Mă aflu pe plajă. Privesc apusul. Oftez și verific cât e ceasul. De ce întârzie atâta?! Mi-am recuperat spitalul din mâinile lui Shadow. Toții mafioții au fost concediați și înlocuiți cu medici profesioniști și... normali. Am adăugat o două lalele la grădina din curtea spitalului, de dragul Annei și domnului Light. Un motor izbucnește din depărtate, și o mașină sport patinează pe șosea încetinind în fața mea. Parchează iar ușa se deschide. Din ea coboară un băiat în pantaloni scurți și o cămașă înflorată. Poartă ochelari de soare.

-Scuze că am întârziat dar interviul a durat mai mult, explică Leo.

-Ți-ai luat carnet și acum te dai mare? Zic eu zâmbindu-i.

-Bineînțeles, răspunde băiatul râzând. Începem să ne plimbăm în picioarele goale pe nisipul fierbinte.

-Nu m-aș fi așteptat niciodată să formați o astfel de echipă, zic eu îngândurată.

-Ce vrei să spui? Întreabă Leo confuz.

-Săptămâni întregi m-am gândit dacă am făcut alegerea cea bună să mă încred în voi...

-Și a fost?

-Bineînțeles. Sunteți cei mai încăpățânați băieți pe care îi cunosc. Dacă vă propuneți să schimbați lumea, o să o faceți. Tu conduci lumea din lumină iar Ryan din întuneric. Suntem un fel de ying și yang.

-Se poate spune și așa.

Începem să privim împreună apusul în liniștea mării.

SHADOW

Intru într-un bar din aleea sângerie. Îmi privesc reflexia dintr-o oglindă. Jumătate din față îmi este arsă. Bănuiesc că contează doar frumusețea interioară. Mă așez la o masă din spate și aștept. Un chelner îmi ia comanda și se îndepărtează. Alianța de mafii nu va fi mulțumită așa ușor fiindcă a auzit că am murit. Va dorii răzbunare iar atunci va venii după voi, Leo Dark și Ryan Light. Ați pornit un război imposibil de câștigat cu propriile voastre mâini. Sper să vă descurcați. Chelnerul îmi aduce mâncare și încep să o devorez cu poftă. În cele din urmă mă voi întoarce și îmi voi recupera tronul. Am pierdut dintr-un singur motiv... Fiindcă sunt om. Am avut încredere în Ryan. Nu trebuia să fac așa ceva. Nimeni nu ție prieten. Orice gest de prietenie reprezintă de fapt trădare și manipulare.

-Nota de plată, domnule, zice barmanul răbdător.

-Știi, nu am nici un ban la mine, răspund eu zâmbind.

-Domnule, nu ne jucăm aici...

-Dar vorbesc serios, toții banii mei au ars în urma exploziei, explic bine dispus. Barmanul mă privește sarcastic și spune:

-Și cum s-a întâmplat asta?

-Ei bine, asta e o poveste pentru alt cândva, zic eu înfigând cuțitul de bucătărie în gâtul bărbatului. Mă ridic și părăsesc barul în liniște în timp ce restul oamenilor mă privesc șocați. Mi-aș fi lăsat cartea de vizită dar nu vreau să afle cine nu trebuie că sunt în viață. Hai să vedem dacă puteți să vă păstrați titlul de lord al războiului, băieți.

Va continua în... Warlords II