WarLords

13.Relaxare

RYAN

Mă plictisesc așteptând ca Anna să ajungă. Sunt lângă gară. Aici a vurt ea să ne întâlnim. De mult timp nu am mai putut fi atât de liniștit. Mereu eram stresat din cauza a ceva. E destul de multă agitație prin oraș la ora asta...

-Bună! Scuze de întârziere, spune Anna zâmbitoare.

-Hei! Nu-i problemă. Doar ce am ajuns. Mergem? Întreb eu întinzându-i mâna. Fata îmi prinde brațul și începem să ne plimbăm. Vântul bate moderat.

-Ați auzit? Cică s-au tras focuri lângă strada principală, anunță un adolescent ce trece pe lângă noi. Îmi deschid ochii larg. Nu are cum să fie Leo..., nu? El se întâlnește cu Jack. Nu ar trebui să aibă nici o problemă.

-S-a întâmplat ceva? Ești palid la față, constată Anna curioasă.

-Sunt bine, unde mergem prima oară? La cinema sau la restaurant?

-Cinema!

Încerc să îmi golesc mintea și să mă distrez. Cumpăr două bilete la un film romantic pe care Anna nu le voia.

-Trebuia să cumperi la unul de acțiune, zice Anna. Suntem la o întâlnire, nu? De ce ai fi vrut acțiune? Trăiesc propriul film de acțiune în viața reală. Nu e nevoie să văd unul. Ne așezăm în rând iar filmul începe.

-Psh, ai auzit că s-a găsit cadavrul unei femei fără degete?

-Probabil e mâna criminalului fantomă, șușotește cineva.

-Chiar așa de tare te sperie criminalul fantomă, mă întreabă Anna făcându-mă să tresar.

-N-Nu. Nu are treabă cu el.

-Atunci ce te macină?

-Um..., Leo se bagă în niște treburi periculoase în ultimul timp.

De parcă eu nu! Am intrat într-o mafie, la naiba! Dar este mai bine așa. Poate asta e calea pe care trebuie să merg.

-Leo e băiat mare. După câte îl știu eu își poate purta de grijă și singur, răspunde fata sprijinindu-și capul de umărul meu.

-Da..., ai dreptate.

Continuăm să urmărim filmul în liniște încă jumătate de oră până când Anna spune:

-Uneori îmi doresc să trăiesc și eu într-o lume ca cele din filme. Pare o lume atât de diferită față de a noastră...

Îmi amintesc cum am cunoscut-o pe Anna. Toată clasa își bătea joc de ea. Lumea noastră e crudă. Nu există pace.

-Uneori trebuie să îți faci singur drum în viață, răspund eu gânditor.

-De asta te-ai certat cu tatăl tău?

-În mare...

Filmul se termină așa că plecăm spre restaurant. Mă simt mult mai bine când sunt în preajma Annei. Poate ar trebui să mă gândesc mai puțin la Leo. El a ales să devină șeful mafiei. Poate să se descurce și singur pentru o zi. În special, când nu are nici o misiune.

-Hei, puicuță! Ce faci cu un tip ca el? De ce nu stai mai mult cu noi? Întreabă un bărbat cu mâinile pline de tatuaje.

-Mă simt foarte bine cu un „tip ca el". Vă rog să plecați, răspunde zâmbitoare Anna.

-Îmi pare rău... dar asta nu e o opțiu-

Îl pocnesc în față. Asta se presupune că e o zi în care mă relaxez. Sunt la o întâlnire cu Anna. De ce nu poate lumea să fie înțelegătoare măcar pentru o zi? De ce lumea trebuie să fie așa. Mereu trebuie să îți faci singur un drum.

-Hei, tu! Strigă un tovarăș de al bărbatului lovit de mine. Îl prind de braț și îl întorc până cade în genunchi gemând. Anna îl calcă pe picior pe cel rămas și îl lovește în față cu geanta sa.

-Ce ai în ea? Întreb eu uimit de sunetul produs.

-Chestii de fete.

Șarmantul cu tatuaje pe mâini se ridică și mă atacă. Încerc să îl lovesc în stomac dar în minte îmi zboară momentul în care l-am înjunghiat pe Gerald așa că mă opresc. Sunt pocnit în falcă. De ce am ezitat? De ce îmi amintesc de acel polițist acum dintre toate momentele? Anna îl lovește pe la spate dar forța fizică face diferența punând-o la pământ. În lumea asta nu trebuie să eziți. Ai o alegere de făcut... Ești prădătorul sau prada? Îl prind de gât pe nemernic și îl trântesc de zid. Îl lovesc în față de cel puțin zece ori. Începe să mă doară pumnul. Tot ce știu este că Anna mă trage de haină spunând să mă calmez. Îi dau drumul bărbatului care cade inconștient la pământ.

-Oh, a leșinat, constat eu trăgându-mi suflul.

-Acum câteva minute! De ce la-i lovit atât de mult? Întreabă Anna privindu-mi mâna rănită.

-Nu trebuie să ai milă față de astfel de oameni.

Leo știe asta de mult timp. De aia nu ezită niciodată și face lucrurile cu atâta cruzime. Știe deja în ce lume trăim. A aflat încă din ziua în care a fost trimis la orfelinat. Încă din ziua în care tata... ia omorât părinții în acel accident.

-Cred că ar trebui să mergem acasă, sugerează Anna zâmbindu-mi. Ne ridicăm și mergem împreună. O conduc pe Anna spre casă. Poate nu a fost chiar așa de rău astăzi. Am reușit să mă relaxez și am învățat o lecție importantă. Batem la ușa casei Annei. Un bărbat masiv ce are părul cărunt și o barbă lungă ne răspunde. Are un satâr în mână. Fruntea sa este bandajată. Pare că s-a rănit rece-

-Tată, ce s-a întâmplat cu fruntea ta? Întreabă Anna agitată.

-Oh, am dat de niște bătăuși astăzi. Au fugit înainte să îi pot reclama la poliție, răspunde bărbatul zâmbind larg. Dar ce e cu voi?

-Și noi am dat de unii. Poate sunt aceeași, sugerează fata.

-Mă îndoiesc. Haideți în casă. Acum tăiam carnea. Facem un grătar pe cinste.

-Perfect. Nici măcar nu am apucat să mergem la restaurant. Haide Ryan. Așa îți pot bandaja și mâna.

-Sigur.

-Nu ne-am mai văzut de mult băiete, zice tatăl Annei zâmbind larg întinzând brațul. Dăm mâna. Intru în casă. Poate o să am parte măcar de o seară mai relaxantă. Tatăl fetei trage încuie ușa în urma noastră.