WarLords

35.Misiune

LEO

Shadow este șeful departamentului de poliție?!

-Sunt destul de dezamăgit să aflu că primul lucru pe care îl faci după ce ți-am propus acea alianță este să mă declari la poliție, zice bărbatul zâmbind trist în timp ce își ridică telefonul de pe birou. Înghit în sec.

-Trebuie să te pedepsesc pentru asta, continuă Shadow în timp ce tastează ceva.

-Nu! Mă aliez cu tine... doar nu face nimic copiilor, te rog! Strig eu panicat apropiindu-mă de el. Bărbatul zâmbește în timp ce zice:

-Deci accepți să îți dai mafia și titlul de lord al războiului?

-Da...

-Mă bucur dar tot va trebui să te pedepsesc, spune Shadow apăsând pe o ultimă tastă.

-C-Ce ai făcut? Întreb eu panicat.

-Stai calm, orfelinatul e în regulă.

Atunci ce naiba ai făcut? Liniștea se așterne în încăpere. Ușa biroului se deschide iar polițistul de mai devreme pătrunde înăuntru.

-Îl dau afară pe huliganul acesta, domnule?

-Nu, lasă-l, răspunde Shadow binevoitor. Polițistul îmi aruncă o privire furioasă iar apoi pleacă. Deodată, telefonul începe să îmi vibreze în buzunar. Este un membru al mafiei. Răspund...

-Alo? S-a întâmplat ceva? Întreb eu direct.

-Sediul... a fost aruncat în aer.

-Ce tot spui acolo?

-Nu știu, pur și simplu explodat. A omorât aproape toți oamenii noștri, explică bărbatul. Îi pot simții șocul din glas.

-Derek și Ryan?! Strig eu instinctiv.

-Ei sunt încă plecați.

Phew. Totuși... ne-au fost omorâți zeci de oameni. Îl privesc în ochi pe Shadow în timp ce vorbesc la telefon. Bărbatul râde.

-Eu zic să îl anunți că nu mai ești un lord al războiului, zice acesta.

-Vorbim mai târziu, caută și alți supraviețuitori..., spun eu închizând telefonul.

-Data viitoare când nu mi te vei supune, voi omorî unul dintre copii. Iar în cazul în care mă vei trăda...

-Nu o voi face, zic eu zâmbind scurt. Trebuie să rămân calm. Inima încă îmi bate nebunește.

-Perfect, urmează-mă atunci, ordonă Shadow. Mă conduce până în parcare și îmi spune să urc în mașina sa. Începem să demarăm pe stradă. Nu am nici o idee către ce ne îndreptăm.

-Unde mergem?

-Către prima ta misiune.

-Nu cred că Ryan va accepta prea ușor situația asta.

-Nu-i nici o problemă. Mă descurc eu, răspunde bărbatul zâmbind inocent. Nu mă simt mai bine când spune că se descurcă el. Îl cred în stare să facă orice. Apropo, zâmbetul său mă scoate din sărite. Se simte de parcă nimic nu poate merge prost. Tac până ajungem la locația care se întâmplă să fie portul. Shadow parchează mașina și coborâm. Sunt condus la un depozit din apropiere. Bărbatul deschide ușa și intrăm într-o cameră imensă dar întunecată.

Lumina este aprinsă dezvăluind zeci de cuști în care se află copii. Simt cum sufletul îmi este rupt în bucăți. Copiii sunt îmbrăcați în haine rupte, fără încălțăminte iar fizicul lor este piele și os.

-Ce naiba e asta? Întreb eu nervos.

-De ce ești așa furios? Nu sunt copiii din acel orfelinat... dar dacă mă trădezi, vor fi, răspunde bărbatul calm.

-Ce faci aici mai exact? Întreb eu neputând să mă abțin.

-Nu e evident? Îi vând pe organe.

Nici nu îmi dau seama când corpul începe să îmi tremure. Shadow nu e un om, ci un monstru. Încep să mă apropii de cuști. Unii copii dorm, alții plâng iar restul de privesc cu ură. Nu pare să aibă cineva mai mult de doisprezece ani. Mi se face rău doar când mă gândesc ce rea să facă monstrul ăsta cu ei.

-Și care e misiunea mea? Întreb eu într-un final ștergându-mă de transpirație.

-La sfârșitul săptămânii, vor venii niște domni din afara orașului care vor face o achiziție din marfa noastră. Asta se va întâmpla sâmbătă. Vreau să mă însoțești în acea zi dar până atunci, misiunea ta este să le oferi acestor copii condiții de trai. Vreau să le oferi mâncare, apă, haine noi, pături fiindcă seara este destul de frig aici și așa mai departe, explică Shadow binedispus.

-Pe scurt, în mai puțin de o săptămână, copiii ăștia vor murii...

-Exact! Ai înțeles ce ai de făcut?

-Da...

La naiba dacă voi lăsa așa ceva să se întâmple! Trebuie să opresc asta... dar cum?