WarLords

40.Promisiune

LEO

Mă îndrept spre restaurant. Sunt îmbrăcat la costum. Trebuie să mă întâlnesc cu Scarlett... doar noi doi. Este prima oară când ne întâlnim după ce am pus planul în aplicare. A fost un succes spre norocul nostru. În sfârșit suntem cu un pas înaintea lui Shadow. Trebuie să îl povestesc lui Scarlett de alianța cu tatăl lui Ryan. Putem afla mai multe despre inamic în felul ăsta. Ryan nu a fost prea încântat de prezența tatălui său. Probabil, sunt încă certați. Ajung în fața restaurantului unde o găsesc pe Scarlett. Este îmbrăcată într-o pereche de blugi și o cămașă în carouri. Mă așteptam la ceva mai elegant dar nu contează. E frumoasă așa cum e.

-Bună! Aștepți de mult? Întreb eu curios.

-Nu. Intrăm?

-Sigur.

Îi deschid ușa fetei și întreb recepționistul despre rezervarea noastră. Suntem conduși la o masă de lângă un perete de sticlă. Ne așezăm și comandăm.

-Cum a mers cu Shadow? Zic eu privind-o în ochi pe fată.

-Am avut câteva complicații... dar am reușit. Tu?

-Și noi am avut câteva probleme dar am fost salvați de tatăl lui Ryan.

-Hă? El nu face partea din „Umbra Sângerie"? Spune fata mâhnită.

-O-a trădat. I-a fost promis că Ryan va fi în siguranță dar Shadow l-a mințit, explic eu privind pe fereastră.

-Chiar crezi că putem avea încredere în el?

-E un tată care vrea să își apare fiul, nimic mai mult.

Chelnerul se apropie de noi cu comenzile noastre. Începem să mâncăm destul de tăcuți. Starea asta din aer este prea monotonă. Ce ar trebui să îi spun? Să îi complimentez îmbrăcămintea?

-Ești în regulă? Întreb eu deodată. De ce am zis asta? Privirea lui Scarlett pare atât de lipsită de viață. Ceva nu e în regulă. Fata îmi zâmbește scurt.

-Da...

După ce terminăm mâncarea, plecăm spre plajă pentru a ne plimba pe nisip. A fost ideea mea.

-Scarlett... ce părere ai despre mine? Spun eu. E prima oară când o întreb. Din ziua în care i-am vizitat spitalul și ne-am aliat, nu am mai discutat nimic despre viețile noastre personale, ci doar despre misiuni.

-Păi, ești băiatul nebun care iubește o fată ca mine. Ai băut până și otravă doar ca să îmi câștigi încrederea. Pot să fiu doar recunoscătoare pentru asta, răspunde Scarlett îmbrățișându-mă.

-De ce îți tremură mâinile? Întreb eu serios.

-Îmi este frig. Vântul bate destul de tare în zona asta, explică fata împietrită.

-Nu poți minții regele minciunilor...

-Leo... Shadow știe adevărul.

Rămân șocat și apoi îmi dau seama ce înseamnă asta. Încep să alerg în timp ce strig:

-Trebuie să ajung la orfelinat! Poate să îi omoare oricând!

-Shadow nu o să atace copiii...

Mă opresc.

-Cum adică nu o să atace copiii? A zis că exact asta va face dacă îl voi mai trăda vreodată!

-Am făcut o înțelegere, zice Scarlett privindu-mă din cap până în picioare.

-Și ce presupunea înțelegerea...?

-Nu contează. Este totul în regulă cum am mai spus, mă contrazice fata cu glas tremurat dar încercând să zâmbească. Tac. Încep să privesc mare îngândurat. Ce se întâmplă?

-Ai spus că vei schimba lumea asta, nu? Spune Scarlett emoționată.

-Da...

-Îmi promiți?

-Bineînțeles.

-M-Mulțumesc! Răspunde fata cu lacrimi în ochi. O prind de umeri și o întreb privind-o în ochi:

-Ce înțelegere ai făcut cu Shadow?

-În loc ca tu ă fi pedepsit, voi fi eu.

-Și asta ce înseamnă? Întreb eu panicat.

-O să mă omoare...

Rămân împietrit iar Scarlett continuă să explice:

-Mi-a mai dat o săptămână de trăi. A spus că trebuie să mă prezint în port la sfârșit pentru a își face treaba...

-De ce ai face așa ceva?! Strig eu furios.

-Știu cât ți la acei copii. Shadow mi-a spus că în cazul în care voi încerca să fug la sfârșitul săptămânii, va omorî pe toată lumea din orfelinat iar apoi mă va găsii și pe mine, explică Scarlett plângând. Putea să o omoare pe loc dar a decis să o mai lase puțin în viață doar ca să sufere. Nu o să las așa ceva să se întâmple.

-Leo... nu vreau să mor! Ironic, nu? Am fost lidera unei mafii și totuși nu pot să accept moartea...

-Mai ai o săptămână de trăit? Întreb e rece.

-Da...

-Atunci îl voi omorî pe Shadow până la data aia.

-Nu e atât de ușor. Pur și simplu lasă-mă... A fost alegerea mea. Nu aș fi vrut să îți spun adevărul dar nu pot minții persoana pe care o iubesc.

-Mă subestimezi cumva? Spun eu în timp ce îmi trosnesc degetele de la mâini. Zâmbesc scurt. Sunt mai determinat ca niciodată. Continui:

-Îl voi omorî pe Shadow în mai puțin de o săptămână... dacă...

-Dacă?

-Dacă vii la ziua mea de luna viitoare, zic eu zâmbind. Fata nu răspunde, mă trage de gulerul cămășii și mă sărută.