WarLords

10.Întâlnire

LEO

-Deci tatuajul tău e pe picior? Întreb eu privind fata inexpresiv. Scarlett ține în mâna stângă pistolul iar cu cea dreaptă își trage pantalonul dezvăluind pe gambă un tatuaj cu un trandafir ce răsare dintr-un craniu ci nu dintr-un ghiveci. Face parte din mafia „Floarea Letală"..., este lidera mai exact. Deci și ea este un lord al războiului.

-Credeam că sunt singurul șef de mafie minor, constat curios. Eu am șaptesprezece ani.

-Minor? Am optsprezece ani...

-Oh, serios? Greșeala mea, spun eu surâzând. Fata se încruntă văzându-mă atât de calm.

-Care sunt ultimele tale cuvinte? Te rog, nu te ruga pentru viața ta fiindcă e degeaba, mă întreabă Scarlett apăsând ușor pe trăgaci.

-Mafia ta este de fapt criminalul fantomă de care se aude la televizor? Întreb amintindu-mi de cuvintele lui Ryan. Vrea să îl prindă pe făptaș, așa că îl voi ajuta.

-Nu, nu am ucide oameni nevinovați, răspunde fata privindu-mă pentru o ultimă dată în ochi.

-Înțeleg. Uitasem să te întreb la sediu, cumva mafia noastră a făcut asta... Derek? Spun eu privind serios.

-Nu domnule. „Moartea la Costum" nu ar face așa ceva unor oameni inocenți, răspunde Derek din spatele lui Scarlett ținându-i un pistol la cap. La auzul vocii bărbatului, fata tresare și își întoarce capul pentru o secundă privindu-l pe amicul meu.

-C-Când? Întreabă aceasta.

-Chiar crezi că un șef de mafie ar merge prin oraș cu spatele descoperit? Bănuiesc că aici se ajunge când sunt subestimat. Un mic sfat, nu mă lua drept prost fiindcă sunt mai mic decât tine, explic eu zâmbind superior. Ah! De ce încă îmi bate inima așa de tare?

-E o situație destul de complicată. Tu nu mă poți împușca fiindcă Derek te-ar omorî dar nici el nu poate trage fiindcă mai ucide, îi zic eu lui Scarlett. Fata rămâne tăcută. Vântul începe să bată mai tare dintr-o dată. Ceva se întâmplă... Iar atunci observ un elicopter ambulanță. Scarlett începe să îmi zâmbească. Elicopterul coboară până la altitudinea noastră. Eu și Derek ne aruncă pe jos ca să nu fim loviți în timp ce fata sare în el. Asta e cumva un fel de glumă proastă? Mafia ei are elicoptere?! Noi abia ne putem permite câteva limuzine! Inamicii se îndepărtează de noi.

-De ce pleacă? Au toate șansele să ne omoare pe amândoi. Au un elicopter la naiba!

-Um..., nu ne pot omorî, zice Derek iar în acel moment răsar zeci de mafioți din tufișuri înarmați până în dinți.

-I-am chemat când am văzut că vă îndepărtați de oraș, domnule, explică bărbatul.

-Știai că celelalte mafii au elicoptere? Întreb eu frustrat.

-Am auzit zvonuri despre asta dar nu mă așteptat să fie de tip ambulanță. Doar nu credeți că...?

-Sediul lor se află într-un spital? Ar fi teoretic imposibil dar e un lord al războiului așa că nu aș da această posibilitate la o parte, explic eu gânditor. Cu un astfel de elicopter, se poate plimba prin țară fără nici o problemă. Nimeni nu știe că se află mafioți la bord. Salvarea a venit din direcția aia...

-Verificați câmpia în partea nord-estică, ordon eu. Aștept un sfert de oră până ce primesc raportul.

-Nu am găsit nimic domnule. Iarba era ruptă la marginea câmpiei pe un teren plat. Sunt șanse să fi staționat elicopterul acolo.

Știam eu! A plănuit chiar și o cale de scăparea în situația aia. Dacă nu l-aș fi pus pe Derek să îmi păzească spatele, aș fi putut să fiu mort. E mult mai intens decât credeam. Îmi place. Ca să ajung în vârf, trebuie să îi omor pe ceilalți lorzi ari războiului... trebuie să o omor pe Scarlett.

-Derek...

-Da, domnule?

-Ai o pastilă de inimă? Întreb eu frustrat.

-De inimă?! Ar trebui să mergem la spital domnule, vă înțeapă cumva?

-Ți-am mai zis, spune-mi Leo! Nu mă înțeapă. Doar îmi bate foarte tare de o oră încoace.

-Mai exact de când? Întreabă bărbatul curios.

-De când am întâlnit-o pe Scarlett.

Derek zâmbește sincer.

-E o boală pe care o au tinerii la vârsta asta. Nu ai de ce să te temi... Leo.

-Nu am mai auzit de boala asta. Cum se numește?

-Vei afla la timpul potrivit.

-Îți bați joc de mine? Timpul potrivit pentru a afla de o boală? Întreb eu dar Derek se întoarce și o ia în față. Despre ce o fi vorba?

Scarlett a ținut acel discurs despre plante și societate doar pentru a mă ademenii sau... chiar crede în ce a spus? Hmm, cred că o să aflăm pe câmpul de luptă. Arunc o ultimă privire asupra câmpiei de buruieni iar apoi mă întorc la sediu...

Mă așez pe scaunul meu din birou și mă relaxez. Îmi deschid telefonul și observ șase apeluri nepreluate de la Ryan. Oare ce vrea? Ar trebui să îl sun înapoi.

-Leo, ar trebui să dormi aici peste noapte. Nu știi dacă este sigur să te întorci la orfelinat, îmi sugerează Derek.

-Am lipsit deja prea mult. E în regulă. Nu o să pățesc nimic.

-Dacă spui tu.

-Asta e tot ce voiai să îmi spui? Întreb eu curios.

-Nu... trebuie să vezi pozele astea, spune bărbatul întinzând pe birou mai multe fotografii și un ziar. Încep să arunc o privire peste ele. Toate sunt făcute în fața primăriei. Șapte oameni îmbrăcați în costum sunt ștrangulați de stâlpii pentru iluminat. Sunt jupuiți până la os. Seamănă doar cu niște... scheleți în costum... emblema noastră. Toată lumea are câte un trandafir în buzunarul de la piept. Pielea mi se face de găină iar pentru prima oară sunt terifiat de ceva.

-Am identificat cadavrele și cu toții sunt membrii „Morții la Costum", anunță Derek.

-Totul s-a petrecut într-un loc public. Asta nu înseamnă că va atrage poliția asupra loc? Întreb eu privind pătrunzător florile din poză.

-Ba da. Cred că e modul lor de a spune că nu le e frică. Pentru ce crezi că au făcut asta?

Surâd și spun bătându-mi inima mai tare ca niciodată:

-E un cadou de primă întâlnire.