WarLords

49.Libertate

LEO

PREZENT

-De ce nu mi-ai zis mai devreme asta?! Strig eu furios în timp ce o durere de cap mă cuprinde. Totul a fost planul lui Ryan.

-Fiindcă m-ați fi împiedicat...

-De ce m-ai mințit că acel comutator va arunca în aer orfelinatul? Întreb eu frustrat în timp ce încep să respir profund. Durerea din picior mă străfulgeră.

-Pentru a îți da curajul să mă omori, răspunde Ryan privind cerul gânditor.

-Ryan, viața nu se încheie aici, spun așezându-mă lângă el. Pantalonul meu este închegat de sânge.

-Am pierdut totul, Leo, iar în același timp, am devenit un monstru. În curând, totul se va termina. Voi fi capabil să o văd din nou pe Anna.

-Care te-ar azvârlii imediat de acolo în șuturi, spun eu nervos.

-Hă? Ce vrei să spui?

-Anna ar vrea să te vadă cum îți trăiești viața în continuare și treci peste. Ar vrea să îți vadă soția pe care o să ți-o faci peste câțiva ani. Ar vrea să îți vadă copiii, dar nu pe tine cum te-ai dat bătut și ai ales varianta cea mai ușoară... și anume sinuciderea, explic eu privindu-mi amicul în ochi.

-D-Dar nu mai pot să continui... Sunt dat în urmărire generală de către poliție. Nu pot trăi o viață normală, mă contrazice Ryan ridicând un cuțit și îndreptându-și-l spre gât. Încerc să mă ridic în picioare dar durerea e prea mare făcându-mă să cad din nou în genunchi.

-Atunci, nu trăii o viață normală! Strig eu panicat.

-Nu vreau să mai fiu mafiot! Răspunde băiatul atingându-și gâtul cu vârful armei. Un fir de sânge începe să i se prelingă.

-Atunci nu fi un mafiot, ci un lord al războiului.

-Hă? E același lucru... Trebuie să fiu chiar liderul mafiei.

-Ryan, ți-am mai explicat ce este un lord al războiului. Este cel ce controlează lumea din întuneric. A cel ce o poate schimba și cel ce poate aduce libertatea.

-Tu ești cel ce trebuie să facă asta, Leo...

-Ai spus că tatăl tău mi-a lăsat mei moștenire afacerea, nu? Asta înseamnă că mă pot folosii de asta pentru a ajunge și mai sus și pentru a controla lumea din lumină, explic eu cu speranță în glas. Lumea începe să se strângă în jurul nostru privind în special clădirea distrusă de lângă. Sirene de poliție, pompieri, și ambulanțe răsună din depărtate. Trebuie să ne grăbim.

-Încă pot găsii libertatea? Întreabă Ryan amețit din cauza pierderii de sânge.

-Cu toții am găsit-o acum mult timp, idiotule, zic eu zâmbindu-i șmecherește.

-C-Când?

-Când am decis să fim prieteni... Libertatea înseamnă să faci ceea ce îți spune inima. Ne-am întâlnit prin destin și am rămas împreună prin alegerea inimii.

Ryan începe să plângă necontrolat și spune:

-Cred că sunt un fătălău... e a treia oară când plâng săptămâna asta.

Încep să râd și să îl iau în brațe pe amicul meu. Ryan își aruncă cuțitul pe jos.

-Atunci cred că amândoi suntem fătălăi, zic eu începând să îmi dea lacrimile. Stăm în jur de un minut în această poziție până încep să ne înconjoare cinci mașini de poliție.

-Ne vedem curând, spun eu zâmbind în timp ce îi întind un cuțit prietenului meu. Ryan îl ia în mână și încuviințează. Îmi ridic mâinile în timp ce mă îndepărtez de el și strig:

-Mă amenință! Ajutor! E Ryan Light, evadatul din închisoare!

Ryan începe să își îndrepte cuțitul fioros spre mine. Poliția începe să coboare din mașini și să se înarmeze cu pistoale. Ryan ridică capacul de canalizare cel mai apropiat și începe să coboare. Un polițist îl țintește și încearcă să apese pe trăgaci. Ryan nu va reușii la timp. Bărbatul este împușcat în cap de nimeni altul decât de Derek.

-Un alt mafiot s-a arătat. Repet, un alt mafiot s-a arătat, anunță un polițist în stația radio. Derek îl ajută pe Ryan să scape în timp ce eu mă îndrept spre mulțime și povestesc ce s-a întâmplat. Mint despre cum Ryan m-a amenințat cu moartea și am avut noroc fiindcă poliția a ajuns la timp.

-M-am îngrijorat atâta, răspunde o fată din mulțime. Este Scarlett.

-Când te-ai trezit? Întreb eu uimit luând-o în brațe.

-Când am auzit că ai telefonul închis iar Derek nu poate să te sune. M-am gândit că faci ceva nebunesc.

-Până al urmă, totul a fost planul lui Ryan, spun eu îngândurat.

-M-am gândit eu când am văzut că v-ați îmbrățișat, răspunde fata râzând.

-Ne-ai văzut?!

-Toată mulțimea a făcut-o dar a crezut că vă bateți, cred că am fost singura care a observat lacrimile...

Încep să înroșesc și zic frustrat:

-Asta rămâne între noi, bine?

-Haide, a fost drăguț. De ce te rușinezi așa? Întreabă fata zâmbind larg. Probabil și ăsta e unul din motivele pentru care m-am îndrăgostit de ea. Oftez.

-Hai să plecăm de aici.

-Jack ne așteaptă în mașină pe strada alăturată. A venit mama lui să ne ia, explică Scarlett.

-Unde mergem?

-Acasă...