WarLords

5.Decizii

LEO

-Vreau să spun... În bar ai început să strigi că vrei să te împuște iar acum te aliezi cu mafia ca să trăiești? Întreabă Jack confuz.

-Tot ce puteam face în bar era să alegem cum vom murii, cu mândrie sau nu, explic eu.

-Puteam să ne rugăm să ne cruțe!

-I-am înfipt un cuțit în mână unui mafiot! Chiar te așteptai să avem vreo șansă?

-După câte observ, suntem încă în viață.

-Exact, pentru că am acceptat moartea cu brațele deschise, ci nu m-am rugat pentru ceva ce nu voi primii! Spun eu puțin frustrat. Ridic pistolul pe care îl avea liderul mafiei și împușc un polițist în picior. Este prima oară când trag cu o armă. Se simte așa ciudat... și satisfăcător.

-De ce nu îi împuști în cap? Întreabă Derek.

-Polițiștii sunt prea buni ca să își lase camarazii în urmă. E mai bine să îi rănim decât să îi omorâm. O să îi îngreuneze. Eu vă sfătuiesc să îi împușcați și voi în picioare, povestesc eu. Bărbatul încuviințează și îmi ia exemplul la fel ca și toți membrii mafiei de altfel.

-Este prima oară când folosești o armă? Spune Derek curios.

-Da..., răspund eu îndreptându-mi pistolul spre capul lui. Bărbatul mă privește confuz și puțin încordat. Trag. Îl nimeresc în cap... pe polițistul din spatele său.

-Te descurci destul de bine, mă laudă Derek. Coborâm cu toții spre scări și ne îndreptăm spre ieșirea din spate. Într-un fel sau altul, orice ordin aș da, îmi este ascultat. Băieții par să aibă încredere în mine. Jack rămâne în spatele meu. Nu are vreo armă cu care să se apere.

-Aveți grijă la poliția ce poate să pândească afară. Cel mai probabil, clădirea este înconjurată, zic eu determinat. Ieșim pe rând. Mafioții par să țintească bine fiindcă trec prin poliție ca prin brânză. Sunt zeci de mașini de poliție la baza intrării. Par toate goale... Nu, greșesc. Este cineva în una din mașini. Lovește geamul pentru a ieșii. Este cumva unul din mafie? Mă apropii și îl observ pe Ryan care încearcă să spargă geamul. Este închis în mașină. De ce? Ce face aici? Deodată, băiatul se oprește și mă observă. Ne privim câteva secunde în ochi până când un glonț sparge parbrizul lovind scaunul de lângă Ryan.

-Hei! Strig eu la un mafiotul care a tras.

-Ce e?

-Este... un adolescent inocent, răspund eu distant.

Auzim urme de pași din spatele nostru. Poliția se apropie. Fugim printre blocuri până ajungem pe o alee îngustă unde deschidem gura unei canalizări și intrăm. De aici, ni se vor pierde urmele. Ryan... ai face bine să îți ți gura. Altfel, ne vei băga într-o groază de probleme pe mine și Jack.

-Ar trebui să fim în siguranță, anunț eu răsuflând ușurat.

-Ar trebui să votăm pentru un nou lider, nu putem fi o mafie fără unul. Trebuie să fie cineva care să ne conducă, spune un bărbat. Cu toții încuviințează.

-De acord, eu îl voi vota pe el, zice Derek arătând spre mine.

-Ce tot spui, e doar un copil!

-Exact, îl cunoști de câteva ore, nu putem avea încredere în el!

-Băiatul ăsta mi-a salvat viața mai devreme... mie! Un mafiot! Cred că deja mi-a câștigat încrederea. Ați văzut ce bine ne-a condus în timpul atacului polițiștilor și e doar un copil fără experiență. Cum va fi atunci când o va dobândii? Știți cu toții că vechiul șef era un prefăcut ce nu merita titlul de lord a războiului, povestește Derek tuturor cu o foarte mare dominanță.

-Ce vrei să spui? Întreabă Jack curios.

-Conducătorul acestei mafii și adevăratul lord al războiului ucis de către mafia inamică iar liderul pe care l-ați întâlnit azi i-a luat locul prin modalități mârșave. Ne-a tras renumele în jos. Nu a fost vrednic. Persoana pe care ați întâlnit-o astăzi nu a fost un lord al războiului ci un mincinos. În curând vei întâlnii persoanele ce au acest titlu... și vei regreta. Așa că de aceea eu cred că Leo are potențialul să ne conducă și să fie un adevărat lord al războiului. Cine e cu mine?

Cu toții mă privesc. Cineva ridică mâna. Asta îi dă curajul altcuiva să o ridice.. și astfel nu rămâne vreo persoană cu brațul jos.

-Frate..., îmi șoptește Jack mirat. Nu îi vine să creadă ce se petrece ce se întâmplă. Sincer, nici mine. Acești mafioți sunt niște mașini de ucis care au nevoie de comenzi. Au văzut că eu pot oferii așa ceva așa că mă vor drept lider. Interesant. Pot face rost o grămadă de bani din asta pe care îi pot da orfelinatului. Toată lumea are de câștigat.

-Care este numele tău întreg? Mă întreabă Derek cu respect și demnitate.

-Leo Dark, răspund eu mândru afișând un mic zâmbet satisfăcut.

-Leo Dark... de acum încolo ești liderul mafiei „Moartea la Costum" și unul dintre cei trei lorzi ai războiului.

-Sigur.

Mă simt liber. Pentru prima oară, am ajuns undeva. Ryan, vezi? Nu am greșit cu nimic. Fiecare are modalitatea sa să ajungă în vârf. Unii au mai puține căi. Nu sunt deștept sau atletic. Tatăl meu nu e vreun bogătan... nici măcar nu am un tată. Nu pot să văd lucrurile așa cum le vezi tu.

-Începând de acum, sunteți liberi să mergeți unde vreți și când vreți, bineînțeles, cu excepția momentului când sunteți într-o misiune. Nu aveți voie să dezvăluiți locația sediului nostru care de acum încolo va fi pe aleea sângerie. Nu aveți voie să spuneți nimănui identitatea mea sau a lui Jack. Noi suntem încă doi elevi ce se pot arăta în public liniștiți știind că nu se află în registrele poliției, asta e tot momentan, explic eu foarte autoritar.

-Da, domnule! Strigă cu toții. Derek își scoate sacoul și mi-l întinde mie. Mi-l pun peste umeri și îmi privesc oamenii. De aici va începe distracția. Un lord al războiului conduce lumea din umbră? Abia aștept. Îmi bag mâna în buzunarul sacoului și descopăr un pachet de țigări. Îl desfac și încep să fumez.

Deci asta înseamnă să ai putere.