WarLords

16.Ploaie

RYAN

Umărul îmi este amorțit. Pot să văd tot sângele care mi se încheagă în haine. Criminalul își extrage încetișor satârul din corpul meu. Parcă ard. Simt cum mă înțeapă o mie de ace în același loc. Mama Annei își prinde fiica de mână și încearcă să o scoată din casă. Tot ce trebuie să fac este să rezist până ajunge poliția. Sună ușor, nu-i așa? Dar oare chiar așa și este? Bărbatul încearcă să mă înjunghie din nou dar mă feresc. Îl prind de braț și îl arunc pe spate. Urlu de durere. Simt că umărul îmi va exploda. Transpir din greu. Simt că energia mi se scurge din corp. Adrenalina este tot ce mai am. Aș putea leșina în următorul sfert de oră din cauza pierderii de sânge. Este totul sau nimic, acum sau niciodată. Îmi bat pumnul de piept și zic devotat:

-Data viitoare când vei părăsii casa asta va fi legat cu cătușe la mâini!

-Deci poliția este pe drum? Când i-ai sunat? Vorbeai cu ei cumva la telefon? Întreabă canibalul foarte calm păstrând un zâmbet sfidător.

-Ai capturat doi băieți. Sunt prieteni cu mine...

-Au scăpat? Asta e ceva nou. Deci aici îmi e sfârșitul?

-Da, javră! Strig eu gândindu-mă la tot ce a făcut. Câți oameni a omorât... câți oameni a... mâncat. Era cât pe ce ca și Leo să moară. Amicul său și-a pierdut brațul ca să scape. Ăsta nu e un om, ci un monstru.

-Oh, nu cred că așa se vorbește cu tatăl prietenei tale. Dacă tot o să vină poliția aici... singurul lucru pe care îl mai pot face este să te omor.

-Nu o să încerci să fugi?

-Sunt cel mai căutat criminal din oraș. Pot să pună și armata pe urmele mele dacă aud că mănânc carne de om. Văd ceva în neregulă cu asta și nu știu ce. Așa că fuga nu e o soluție.

Tatăl Annei se apropie de mine ținând satârul la înaintare. Trebuie să scape de el. Mă feresc încă o dată de atacul său și îl prind de brațul cu arma. Încep să îl mușc. Bărbatul mă pocnește iar și iar urlând de durere dar nici de al naibii nu o să îi dau drumul. Sângele începe să își facă prezența pe mâna criminalului. În cele din urmă, își scapă satârul din mână. Îl lovesc cu piciorul împingându-l sub dulap. Îi dau drumul clătinându-mă pe picioare. Scuip sângele ce mi s-a acumulat în gură.

-Vezi? Nu se simte bine să muști din canea unui om? Întreabă bărbatul zâmbindu-mi fugar.

-Taci naibii din gură!

Nu pot să cred că Anna a stat în tot acest timp cu un criminal în casă. Dacă ar fi ucis-o? Bărbatul se apleacă pentru a căuta satârul dar îl prind de după gât încercând să îl las fără aer. Sunt prea slăbit pentru asta. Pierd prea mult sânge. Sunt izbit de perete înainte să am ocazia să mă feresc. Bărbatul are un cuțit de bucătărie în mână. Probabil l-a luat de pe masă. Nu e la fel de ascuțit ca satârul dar e suficient cât să îți scoată un ochi... Se apropie de mine. O să leșin curând. Încerc să îl mușc din nou dar de data asta se ferește și mă pune la pământ ținându-mi o mână la spate. Unde e poliția? De ce îi ia așa mult? Dacă nu l-au crezut pe Leo?

O farfurie este izbită de capul criminalului. Este Anna. Fata are ochii roșii iar mâinile îi tremură. A avut o decizie de luat. Dacă vrea să accepte că tatăl ei este un criminal sau nu. Bărbatul se întoarce pentru a vedea cine l-a lovit. Se încruntă. Este prima oară când îl văd că face asta.

-Te-am crescut toată viața iar tu așa mă răsplătești?

Bărbatul o prinde de gât și o izbește de perete fără milă. Zâmbetul său a pierit definitiv. Mă ridic cât de repede pot și îl lovesc pe criminal în fluierul piciorului făcându-l să scape și cuțitul de bucătărie. De data asta nu îl mai împing sub dulap ci mă aplec după el. Bărbatul încearcă să mă oprească iar în timpul ăsta eu strig:

-Fugi! Sună poliția și du-o pe doamna Han într-un loc sigur... cât mai departe de monstrul ăsta!

Anna încuviințează plângând și iese din casă privindu-mă în ochi. Bărbatul mă trântește din nou la pământ. Încep să văd încețoșat.

-Deci nu ați sunat poliția? Întreabă criminalul revenindu-i zâmbetul jucăuș.

Leo a sunat cu siguranță dar nu știu dacă i-a fost luat în serios. Tot ce pot face acum este să trag de timp până Anna și mama sa ajung într-un loc sigur. Nu o să îl las să le omoare! Voi murii înainte să descopăr ce înseamnă libertatea... Poate chiar asta înseamnă... Sacrificiu.

Criminalul ia cuțitul de pe jos și îl ridică deasupra gâtului meu.

-A fost un joc distractiv, anunță acesta făcând-ă să tresar din cauza nervilor. Un sunet ne distrage atenția. Ne întoarcem amândoi capul și observăm că fereastra este spartă.

-Joac-o pe asta, strigă Leo apărut de nicăieri în timp ce îl lovește în cap pe bărbat cu o bâtă de baseball lăsându-l inconștient. Sirenele răsună dintr-o dată în jurul casei.

-Poliția este inutilă. Tot eu am ajuns înaintea lor, spune Leo apropiindu-se de mine. Îmi observă rănile așa că se apleacă de grabă lângă mine.

-Ești în regulă? Ryan! Răspunde-mi!

-Da... Puțin amețit. Ce-i cu bâta de baseball?

-Orfelinatul e în drum așa că am luat-o crezând că va ajuta.

Băiatul ridică bâta și îl mai lovește încă o dată pe criminalul leșinat.

-Din vina ta s-au întâmplat toate astea, nenorocitule! Strigă Leo înălțând din nou bâta deasupra bărbatului. Ușa casei se deschide iar poliția pătrunde cu armele înălțate. Rare ori se întâmplă ca Leo să fie atât de furios. Mereu are zâmbetul pe buze. A fost nevoit să îi taie brațul prietenului său...

Suntem escortați afară din casă. Criminalul este înghesuit în duba poliției, Leo este luat la întrebări iar eu sunt întins pe o targă. Deodată aud pași grăbiți ce se apropie de mine. Sunt luat în brațe. Este Anna.

-Ți-am spus să pleci cât mai departe de aici, zic eu cu voce răgușită.

-Nu te puteam lăsa singur cu... criminal.

Articulează cuvântul criminal. Fata este distrusă. Ochii săi sunt lipsiți de viață.

-Ce ar trebui să fac acum? Am trăit toată viața într-o minciună! Pot măcar să continui... să trăiesc? Întreabă fata în șoaptă astfel încât doar eu să pot auzi.

-Anna, lumea asta e crudă. Ăsta e adevărul. Ești o fată puternică-

-Dar!

-Dar nu destul de puternică..., știu asta, de aia sunt alături de tine. Nici eu nu aș putea să trăiesc într-o astfel de lume dacă nu te aveam pe tine. Când sunt cu tine, simt că pot lupta. Ești singura persoană care mă ține la distanță de această lume, explic eu.

-Și Leo? Întreabă fata curioasă.

El face parte din această lume. Îmi este cel mai bun prieten dar viața îmi este pusă în pericol de fiecare dată când sunt cu el. Nu regret asta. Aș murii bucuros știind că vă pot proteja. Dar...

-Când sunt cu el, nu pot vedea frumusețea lumii pe care o văd când sunt cu tine. Când am văzut că te-ai întors în casă, credeam că nu voi fi destul de puternic să te protejez și astfel actul tău de curaj ar fi fost în zadar. Mi-a fost frică...

-Aș murii bucuroasă pentru tine, zice Anna strângându-mă în brațe. Medicii par să se holbeze la noi dar nu intervin.

-Plouă...

Anna își ridică privirea spre cerul nopții lipsit de nori iar apoi îmi spune:

-Cerul e senin. Nu plouă.

-Ba da... Plouă...

Acela a fost momentul când lacrimile au început să îmi curgă neîncetat.