WarLords

27.Alegere

RYAN

PREZENT

După ce fac eu duș, sunt obligat să mă îmbrac într-un costum portocaliu ca în filme. Pe pieptul meu este cusut un cod și anume „XID". Fiecare prizonier are câte unul pentru a fi identificat. Îmi pun hainele pe mine și sunt târât de un polițist până la cabina pentru comunicații a închisorii.

-Ai vizitatori deja. Celula ta este 7E. După ce termini, să te îndrepți între acolo, mă anunță polițistul. Încuviințez și mă așez pe un scaun de lemn. În fața mea este un perete de sticlă cu câteva găuri în el. Deodată, pe partea cealaltă apare o siluetă masivă. Derek?

-Bună ziua, spune tatăl meu. Rămân fără cuvinte. Ce face el aici?

-Credeam că ai decis să mi te împotrivești pentru a face ceva măreț în viață... iar tu devii un mafiot? Zice bărbatul frustrat privindu-mă adânc în ochi.

-Prefer asta decât să fiu obligat să îți trăiesc în umbră.

Bărbatul oftează ți întreabă:

-Cum s-a întâmplat așa ceva? Te-ai înfruntat cu doi mercenari și Leo a fost prins la mijloc? Este adevărat, chiar tu l-ai împușcat? Întreabă tata serios dar curios în același timp.

-Hă? Nu am tras eu. Ei au făcut-o. Au vrut apoi să mă omoare și pe mine dar au rămas fără gloanțe.

-Au vrut să te omoare și pe tine...?

-Da, păi nu de asta erau acolo.

-Ba da... dar e greu ca părinte să auzi că cineva a încercat să îți omoare fiul. În special după ce s-a întâmplat cu mama ta, explică bărbatul trist.

-Îți e greu să auzi toate astea? Mă băteai de fiecare dată când luam o notă mai mică de nouă sau când nu îmi terminam temele la timp! Nu ai dreptul să spui așa ceva despre mama. Nici măcar nu te-am văzut plângând la înmormântarea ei!

-Ryan... nu atât de simplu pe cât cr-

-Domnule Light, timpul a expirat, anunță un polițist apropiindu-se de noi.

-Îmi pare rău Ryan, poate e mai bine să stai aici pentru următorii douăzeci de ani și să te gândești la consecințele acțiunilor tale. Viața nu e un joc, zice tatăl meu ridicându-se încet și plecând. În locul său se așază altcineva și anume Jack.

-Hei amice, spune acesta zâmbindu-mi scurt.

-Bună... Ce s-a întâmplat cu Leo? Întreb eu direct.

-E în comă...

-Și-au dat seama cine e?

-Te referi dacă i-au văzut tatuajul? Nu. Ambulanța l-a preluat direct iar acum e pe mâna medicilor lui Scarlett. Va îndepărta ea tatuajul dar eu nu m-aș gândi la asta în locul tău.

-Ce vrei să spui? Întreb eu confuz.

-Leo a fost împușcat în stomac de trei ori. Șansele să supraviețuiască sunt mai mici de 25%, spune Jack trist. Lovesc cu pumnul peretele.

-Nu mai spune asta! Va supraviețuii! Unde este Derek?

-E afară. Poliția ne verifică de tatuaje în cazul în care vrem să te vizităm așa că am intrat doar eu ținând cont că al meu era pe brațul care a fost tăiat...

-Și el e de părere că e mâna „Umbrei Sângerii"?

-Da... Destul de penibil să fi nevoit să angajezi mercenari să se ocupe de treaba ta, zice Jack gânditor.

-Hmm... Am apărut la televizor? Întreb eu curios.

-Ești chiar pe toate posturile. Doi teroriști au atacat liceul ca să pună mâna pe tine. Ai fugit acasă păcălindu-l pe cel mai bun prieten al tău, Leo Dark iar la sfârșit, după ce i-ai omorât pe mercenari, ai încercat să scapi și pe el. Asta spune.

-Am încercat să scap și de el?!

-Leo a fost împușcat cu pistolul tău, nu? Mercenarii au purtat mănuși iar pe armă au rămas amprentele tale. Cel mai probabil este încă deschis acest caz și încă nu se știe cine a tras dar au spus asta la știri pentru audiență, explică Jack indiferent. Îmi strâng pumnii dar nu spun nimic. Am fost învinși...

-Acum ai o alegere de luat, spune băiatul entuziasmându-se.

-Hm?

-Ai de gând să stai douăzeci de ani la închisoare... sau te scoatem de aici?

-Cum adică să mă scoateți de aici? Întreb eu șocat.

-Vorbește mai încet. Încă nu am nici o idee cum să o facem dar dacă asta vrei, vom găsi noi o metodă. Ideea principală e alta. O dată ce te scoatem de aici, vei fi vânat de poliție pentru tot restul vieții. Fața ta va apărea la televizor iar oamenii se vor speria de tine. Va fi un calvar așa că... tu alegi.

-Și dacă nu vreau să o fac... voi rămâne aici pentru douăzeci de ani. La naiba, cred că glumești! Mă bag, răspund eu cu o sclipire în ochi.

-După câte am înțeles, mafia noastră nu a mai scos pe nimeni din închisoare până acum deci tu vei fi primul. Te vom contacta când vom găsii o metodă. Tu studiază bine împrejurimile și dă-ne orice detaliu.

Timpul băiatului se termină așa că ne luăm rămas bun. Jack are mai mult curaj decât credeam. Probabil s-a molipsit de la Leo. Să evadez din închisoare... Cum ar trebui să fac așa ceva? Nu e ca în filme. Sunt aici de o oră și deja mă gândesc cum să scap. Probabil nu sunt primul care a pățit asta. Dar în cazul meu e diferit. Eu am o mafie alături de mine. O să mă răzbun pe „Umbra Sângerie". Din vina lor se întâmplă toate astea. Ajung în dreptul celulei mele, 7E. Sunt două paturi înăuntru. Înseamnă că am un coleg de cameră. Fac un pas înainte.

-Te așteptam, zice o voce familiară din spatele meu. Îmi întorc capul și observ zâmbetul morbid al tatălui Annei.