WarLords

24.Haos

LEO

Merg somnoros spre liceu. Nu aveam de gând să o fac dar Anna ne-a tot bătut la cap. Eu și Ryan nu am mai trecut pe la școală în ultimul timp din cauza problemelor cu mafiile iar fata din cauza tatălui său. Așa că am hotărât să mergem cu toții împreună astăzi. Trebuie să mă întâlnesc cu ei în fața unei cafenele. Mi-a povestit Derek azi dimineață cum a pătruns aseară un spion în sediu. Nu a furat nimic ci doar ne-a urmărit. Teoria sa este că „Umbra Sângerie" își face de cap. Întrebarea mea este totuși, de ce nu încearcă să ne omoare? Cumva nu ne consideră o amenințare? Ne subestimează...

-Neața, strigă Ryan la mine.

-Hei, spun eu gânditor. Anna se află în spatele băiatului. Încă este timidă. O luăm încet spre liceu. Toată lumea își întoarce capul spre noi... mai bine zis, înspre Anna. A apărut la știri acum o vreme din cauza criminalului fantomă iar acum toți se holbează. Probabil de asta nu a mai trecut pe la școală. Mă încrunt la fiecare persoană pe care o văd că face asta. Ne luăm rămas bun de la Anna și intrăm în clasa noastră. Mă așez pe locul meu din mijloc și aștept să înceapă ora. Chiar te ajută cu ceva școala? Eu o consider loc de dormit. Profesorul intră în clasă iar Ryan cere voie la baie. Eu mă gândesc la spionii care ne urmăresc de ceva vreme. Care e treaba cu ei? Mă ia somnul... Privesc pe fereastră. Ar trebui să îi povestesc lui Scarlett de spioni. Deodată, o motocicletă se oprește în fața geamului. Nu este vreun loc de parcare acolo. Sunt două persoane. Amândouă se dau jos de pe motocicletă și privesc în direcția asta. Amândoi au mitraliere... O fata începe să strige la vedea lor dar e prea târziu. Începe ploaia de gloanțe. Ferestrele sunt sparte iar sângele începe să zboare. Țipetele vin din toate direcțiile. Mă arunc la pământ și încerc să ajung la pistolul meu din ghiozdan. E prea departe. Mă tai într-un ciob. În jurul meu se află cadavre. Lumea rămasă în viață începe să iasă din clasă și nu durează mult până ce alarma începe să răsune în tot liceul. Cred că li s-au terminat cartușele. Mă ridic pentru a fugi din clasă dar atunci privesc cum motocicleta zboară pe fereastră fix în direcția mea. Mă feresc la țanc dar cad peste alte cioburi ce mi se înfig în piele. Strâng din dinți. Motocicleta lovește perete. Mă târăsc până la ieșire iar apoi o iau la goană. Nu e un simplu atac terorist... Sunt pe urmele mele. Sunt oare spionii de aseară? Ryan a mers la baie. Trebuie să îl găsesc. Încep să alerg spre clasa Annei. Acolo trebuie să fie amândoi. Atât elevi cât și profesori aleargă pe coridoare pentru a scăpa din haosul ăsta. Încerc să îl sun pe Ryan.

-Alo! Unde ești?

-Sunt cu Anna în cancelarie. Încercăm să ieșim pe fereastră fiindcă sunt prea multe persoane pe hol.

- Vin și eu acum. Cred că sunt pe urmele mele... poate pe ale amândurora.

Aud împușcături din spatele meu. Îmi întorc capul și observ cum doi bărbați la costum împușcă lume pentru a își face loc să vină spre mine. Ajung în cancelarie și observ un geam spart. Ies pe el și îmi găsesc prietenii pe terenul de sport. Îmi trag răsuflarea pentru o secundă și începem din nou să fugim.

-Trebuie să o faci pe Anna să plece. E prea periculos să rămână cu noi. Ea nu e ținta lor, îi șoptesc eu lui Ryan. În fața liceului este plin de lume. După câte se aude, poliția este pe drum. Așa să fie. Lumea fuge în toate direcțiile. Ryan îi dă drumul mâinii Annei și se distanțează de ea. Nu o să ne găsească în toată mulțimea asta de oameni. O auzim cum ne strigă dar nu răspunde nimeni.

-Îmi pare rău..., șoptește Ryan.

Deodată, haosul reîncepe. Cei doi teroriști se arată la intrarea în liceu dar nu trag. Par să caute pe cineva în mulțime. Toții elevii fug unde văd cu ochii.

-Hai să plecăm de aici! Strigă Ryan.

-Ai pistolul la tine? Întreb eu.

-Da..., dar am doar un cartuș cu șapte gloanțe.

Asta e tot ce avem... Sediul este prea departe. Cel mai apropiat loc de aici unde ne-am putea ascunde este...

-Casa mea, acolo trebuie să mergem, anunță Ryan cu arma în mână.

Îl sun pe Derek și îi dau adresa. Planul este ca noi să ne baricadăm în casa lui Ryan până ajunge mafia și ne scapă de tipii ăștia. Alergăm cât ne țin picioarele. Mă uit la fiecare zece secunde în spatele nostru dar nu observ pe nimeni. Poate ne-au pierdut urma.

-Cred că putem să înce-

Motorul unei motociclete răsună din stânga noastră. Unul din mafioți, reapare din depărtare. Se apropie în viteză. Nu e aceeași motocicletă cu care au venit. Probabil a furat-o de pe drum.

-Trage în roți, spun eu. Ryan face așa cum îi spun dar pierde patru gloanțe până reușește. Este greu să tragi din mișcare. Bărbatul cade de pe motocicletă dar se ridică imediat și continuă să alerge pe jos. De ce e așa insistent?! Civilii fug în jur. Sper că Ryan nu a fost văzut când a tras. Trebuie să o sun și pe Scarlett dar acum nu e momentul potrivit. Teroristul nu mai trage după noi. Probabil a rămas fără gloanțe. Putem reușii. Ajungem la casa lui Ryan și baricadăm fiecare ușă și geam. Băiatul își lasă pistolul cu doar trei gloanțe pe dulap pentru a mă ajuta să car un birou la intrare. Poliția ar trebui să fie și ea pe drum. Sigur a chemat-o o persoană care ne-a văzut pe stradă. Suntem pe hol. Se aud bătăi în ușă. Unul dintre teroriști este aici. Întrebare este alta. Unde este celălalt?

-De asta nu îmi place să merg la școală, spun eu.

-Crezi că ăsta e momentul de glume? Era să murim! Tipii ăștia ne-au vânat pe mijlocul străzii. Un mafiot nu s-ar expune așa.

-Păi și atunci ce crezi că sunt? Întreb eu curios.

-Mercenari.

-Bingo, răspunde celălalt inamic care apare în spatele nostru, cu pistolul lui Ryan în mână.