Egotistic - IN CURS DE EDITARE

1

Miho

-Miho Diaz! Băiatul minune! salvarea echipei. Nici nu l-am putut urmări. a sărit, a alergat, a sutat și a castigat. spune o voce masculina în fundal.

-Ai dreptate Garry, cine s-ar fi așteptat ca Santa Monica sa aiba acest noroc? Si uita-ne castigatorul îmbrățișat de coechipierii lui și de incurajarile publicului. se aude o voce feminina.

-Este un miracol!

Lumea mă ridica în sus. simt brațe peste tot. urlete, incurajari, urechile mele vor sa fie închise de la atata zgomot. zambesc la instruirea tatălui meu și rad.

-Spune-ne Miho, ai avut vreo pregatire particulara? Cum ai ajuns atat de bun?

-Oh Jane, cateva minute de sala pe zi ajung. încerc să îmi spun corect monologul de la început pana la sfarsit. Oricine poate sa joace dacă are aceasta pasiune. Mișcarea corectă la timpul potrivit ajunge la castig, cu asta aveți dreptate, dar nu este un joc de noroc. cu strategia corecta echipa noastra poate castica mereu. îmi termin discursul, uitand sa zambesc si fac cu mâna indreptandu-ma la coechipierii mei.

-Un adevărat miracol modest, spune Jane în timp ce ii arata cameramanului niște unghiuri din care sa filmeze mulțimea.

sunt iar imbratisat de dragul camerei de toți coechipierii.

-Ce mai joc! strigă unul dintre ei. încă nu am reținut numele tuturor pentru ca eu nu vorbesc cu ei, eu doar mă antrenez cu ei și din discursurile de castig.

-Dacă nu te-am avea, nu știu ce ne-am face! spune altul tragand cu ochiul spre una dintre camerele care ne urmărește, apoi îsi întinde mana luandu-ma de gat frateste.

cand se termina haosul din care abia așteptam sa evadez, ajung în masina tatălui meu. îl vad incruntandu-se. "va urma alt haos" îmi spun.

-Trebuie sa mai lucram la intonatie. incuviintez facandu-l sa inteleaga ca sunt de acord. Lovitură finală putea sa fie mai puternica. ai ratat mainile portarului la milimetru pentru ca nu a fost destul de puternic, îmi spune și eu incuviintez iar. Nu știu ce sa iti mai fac. Fac totul pentru tine și tu nu-mi aduci nimic. O lovitură buna ce sa dai. spune tipand și ridicandu-si sticlă de bere de jos.

-Tata, conduci. îi spune eu incercand sa nu par agresiv, dar îmi dau seama ca a baut de dinainte.

-sigur ca conduc, cine altcineva te poate duce pe tine de la un antrenament la altul? cine sa plateasca benzina? spune ridicandu-si mainile de la volan. înțeleg ca nu am ce face.

mă așez pe scaun facandu-ma confortabil și îmi deschid telefonul vechi, spart și puțin virusat. deschid rețelele de socializare.

Instagram: mă uit pe fiecare poveste, ma vad peste tot.

YouTube: "Noul star al fotbalului din Santa Monica lovește cu putere la milimetru"

Twitter:"Este incredibil." "Miho Diaz se plasează cu siguranța între barbatii hot ai anului acesta".

Telefonul îmi zboară din mana. Totul de face negru. Aud voci:"Ești extraordinar", "Miho, trezeste-te","O frumusețe intruchipata este acest băiat", "A luat pastile pentru forța","Miho?", "Este doar un robot."

ochii încep sa mi se deschidă și vad în jurul meu o încăpere alba. observ cum o femeie destul de înaltă sta în picioare verificand ceva pe un aparat. observ a doua doamna care mă tine strans de mana, incercand sa ma trezeasca. tresar.

-Probabil ca ești confuz, a fost un accident destul de grav. se uita inspre picioarele mele plina de mila. îmi conduc și eu privirea înspre ele, sau el. îmi vad un singur picior. celălalt este acoperit in alb si multe fire transparente împrăștiate peste tot. nu înțeleg nimic.