Egotistic - IN CURS DE EDITARE

5

Clarie

Stau cu Anne la masa ca in fiecare zi si vorbim despre diverse cand imi deschid telefonul ca sa postez o poveste si observ o poza a unui desen pe prima pagina. Apas atent pe postare si incerc sa descifrez ce vad acolo. Este un desen in 3 imagini. In prima imagine vad o persoana in varsta si un robotel. Persoana nu are fata, este totul gri si incearca sa mestereasca ceva la robotel, incarcandu-l intr-un calculator. Ca si cum i-ar programa un software. Urmatoarea imagine este robotelul in lume. Observ cum foloseste strict programul. A treia este robotelul in singur. Pare ca incearca sa stearga programul din el insusi , dar nu reuseste. Ma simt cumva in ceea ce prezinta acel desen. Ma programez singura in fiecare moment al vietii mele. Afara, in societata, folosesc doar unele cuvinte,atitudini si cand deriv de la program inseamnas ca sunt tare nervoasa, deci am un fel de bug. Acasa, insa, incep sa realizez ca am fost un fel de robotel, ca nu sunt unica cu nimic in lumea asta, dar a doua zi nu se schimba nimic, pentru ca programul inca ramane acolo. Presupun ca nu am gandit-o niciodata asa.

-La ce te tot gandesti? Tocmai iti spuneam despre intalnirea mea de ieri. Baiatul a fost oribil. se uita in gol in timp ce spune asta.

-Nu inteleg de ce te tot chinui. Baietii nu sunt facuti ca sa fie intelesi.

-Da, mereu spui asta, dar nu vreau sa stau singura toata viata.

-Ce e atat de rau in a fii singur? Chiar nu inteleg. Traiesti 20 sau chiar 25 de ani fara sot, te casatoresti dintr-o data pentru ca asa iti spune toata lumea ca ar trebui sa faci si ajungi sa divortezi de el. E totul o mare bataie de cap si sincer, pentru mine nu are pic de sens.

Anne este prietena mea cea mai buna din copilarie. Ne-am intalnit in timp ce eu ma jucam de-a printesa pe un topogan si recitam niste strofe scrise de mine. Nu s-a schimbat foarte mult. Este o persoana gingasa si dulce. Adora povestile frumoase de dragoste si stie ce e aceea o carte buna. Obisnuiam sa mergem impreuna la biblioteca si sa ne alegem carti reciproc. Suntem persoane diferite aproape total, dar avem acest lucrur in comun.

Stateam intinse pe tabureti si ne pierdeam in lumile generate in detaliu de cuvinte. La inceput chiar ne imaginam ca traim intamplarile personajelor. In lumile SF ne imaginam dragonii cum alearga prin parcul din spatele bibliotecii. Ne urcam in copaci si ne aparam cu crengi. Copacii de multe ori erau castelele noastre. Aveau camere si multe plusuri pe care le ascundeam printre frunze peste noapte. Acolo l-am gasit pe Mrs Grumphy. Unii copii din parc credeau ca era un adapost pentru plusuri. Eu eram mai egosita atunci, mai ales cu papusile, si i-am dus ingrijirea si la mine acasa. Am avut noroc doar ca fetita nu a pus multe intrebari si nu a trecut prea des pe acolo.

-La ce te uitai, ma intreaba incercand sa schimbe subiectul.

-Am gasit un cont interesant de desene pe insta. Il cheama... fac o pauza pentru a ma putea uita la nume ... "Poetul".

-Hmm, cauta si ea si se uita atent. E misto,da.

-Pare nou pe platforma, analizez eu. Are putine postari. Ma uit usor printre desenele lui si apoi la cate likeuri si abonati are.

-Da, dar pare sa fie destul de popular. imi spune ea si eu incuviintez.

-Presupun ca artistilor le este usor sa isi gaseasca urmaritori.

-Nu prea pare ca ar cauta asta. imi spune ea. In toate postarile spune ca ar vrea comentarii constructive si ca vrea sa evolueze.

-Oricum, mi-a placut desenul, atat. In plus e baiat, deci e un motiv in plus sa nu mai vorbim despre el. Anne zambeste si se uita prin sala de mese. apoi zareste ceva care o face confuza.

-Baiatul ala nu are niciun sens. spune ea, si eu sunt gata sa o cert pentru ca iar vorbim despre baieti, dar apoi cand realizez la cine se uita zambesc si continui conversatia.

-Stiuu, nu inteleg. Adica da, a fost un accident teribil, dar parca l-a schimbat cu totul.

-Ma gandeam ca l-a afectat mental sau ceva in genul asta.

-Sau poate e traumatizat din cauza mortii tatalui lui.

-Oricum nu il inteleg.

-Dap, oricum asta nu ii da niciun motiv comportamentlui sau. Sta singur cand oricine ar vrea sa stea cu el. Ti-am zis ca astora li se urca faima la cap usor. schimbam subiectul destul de brusc, dar eu continui sa ma gandesc la acel desen. Nu am perceput niciodata ca un baiat ar putea sa gandeasca in felul asta.

M-am retras saptamana asta de la voluntariat. Imi place sa fiu provocata, dar baiatu lala ma provoaca prea tare. Mi-am schimbat ziua si ora in scurt timp cand am realizat ca nu vreau sa las batranii singuri, dar m-am asigurat ca este aproape imposibil sa mai dau cu ochii de domnul Diaz.