Egotistic - IN CURS DE EDITARE

6

Clarie

Prea tarziu????!!!! Cum adica prea tarziu? Baiatul asta nu e intreg la minte. Cine se crede? creierul meu da in momentul asta erori si nu gaseste ce sa faca. "Daca fug acum nu ma va urmari, dar pot sa fug asa?", "Daca ii dau una poate se potoleste". Mana mea o ia inaintea capului si ma trezesc ca il lovesc peste fata. Imi retarag palma rapid si ma uit in jos. De ce am facut asta? calmeaza-te. poate a fost totul o iluzie. poate doar ti-ai imaginat ca i-ai dat una.Il vad cum rade de nu mai poate si atunci reazilez ca nu a fost nicio iluzie a gandurilor mele la mijloc.

-Ce e? Nu ti-ai mai primit palme de la fete pana acum? Ma indoiesc... ii spun incercand sa par cat mai normala. picioarele mele mi-o iau inainte si ii fac un semn din priviri sa ma urmareasca daca tot nu vrea sa ma lase in pace.

-Nu de la fete ca tine.. imi spune si imi simt obrajii cum se inrosesc de nervi.

-Cum adica fete ca mine? Te auzi? Cred ca accidentul ala ti-a afectat creierul mai mult decat iti spun doctorii!

-Aha, da. imi spune si ma simt atacata.

-Tu ai doar 10 cuvinte in dialect? Te-ai uitat vreodata intr-un dictionar, poate ca ti-ar fi fost de folos.

-Ai facut vreodata vreun sport, poate chiar as fi simtit palma aia. Chicoteste iar. Rasul lui ma face si sa zambesc si sa ma enervez.

-Esti imposibil... Nu pot sa cred asa ceva...

-Huh, usor. imi spune de parca s-ar chinui sa ma enerveze.

-Ce cautai oricum astazi la spital? Am.... Am verificat programul... pacientilor mei acum cateva zile si nu erai pe lista la ora asta.

-Aww, ce dragut. imi spune si inlemnesc de nervi.

-DRAGUT? tip eu, dar imi controlez vocea rapid.

-Credeam ca am gasit o fata care nu e topita dupa mine. imi spune si imi vine sa ii mai dau o palma, dar ma opresc la timp.

-Daca esti atat de egocentrist incat sa crezi ca toate fetele de pe lumea asta te plac, atunci chiar te-am subestimat... Nu imi vine sa cred cat de mult ti se poate urca faima la cap, ma uimeste simplul fapt ca..

-Calmeaza-te, uite, tragi concluzii, cum ti-am zis si atunci. imi spune pe cea mai relaxata si nepasatoare tonalitate, fapt ce ma face sa ma enervez mai tare. De ce nu am luat-o la fuga pur si simplu? De ce picoarele mele nu ma asculta?

-Eu? Eu trag concluzii? Tocmai m-ai acuzat ca te plac!!ii spun pe un ton mult mai serios decat ma asteptam sa iasa.

-Si acum dramatizezi... fetele astea.

In primul rand, tu esti ala care sta langa mine si ma urmareste deci nu ai niciun drept sa folosesti acea expresie, in al doilea... ma opresc singura din gandit si incep sa spun cu voce tare:

-Dramatizez? ii spun, copiindu-i cuvintele seci si simgulare.

-Zici ca te-am acuzat de omor... imi spune foarte afectat, apoi incepe sa rada.

-Este mai grav decat atat!!! Eu nu voi putea niciodata, dar niciodata sa..

-Aha, nu dramatizezi, bine bine.

Simt cum mor pe dinauntru de nervi. De ce este aici?? Intrebarea imi da tarcoale incontinuu, dar nu pot sa dau un raspuns. Trece timpul in tacere. Nu spune nimic.Daca nu ai de gand sa vorbesti de ce mai esti aici? Cu cat timpul trece mai des cu atat realizez ca incearca intr-un fel sa imi dea o lectie, asa ca spun intr-un final:

-Imi pare rau, si este prea tarziu ca sa mai intorc vorbele.

-Stai, nu cred ca am auzit bine... acum stiu ca isi bate joc, pot sa mai spui odata? Tu iti ceri iertare atat de rapid? spune razand.

-Aparent nu sunt cine crezi tu ca sunt. ii spun incercand sa il fac sa plece.

-Esti exact cine cred eu ca esti. imi spune uitandu-se in ochii mei.

-Nu te inteleg.

-Ce nu intelegi?

-De ce?

-Pentru ca sunt plictisit. imi spune intr-un final si ,desi ar trebui sa fiu nervoasa si sa nu il cred, sunt calma.

-De ce eu? il intreb tot nedumerita, dar calma, spre uimirea mea.

-Pentru ca esti o provocare. imi spune si zambeste. nu imi dau seama daca este sincer sau nu, dar intuitia imi spune ca da.

-Tot nu inteleg.. ii spun, in timp ce imi continui mersul.

-Ce nu intelegi? repeta intrebarea.

-Pe tine... Nu te inteleg pe tine. nu pot sa cred ca aceste cuvinte imi scapa din minte. Trebuie sa mai lucrez la autocontrol.

-Nici eu nu te intelegeam pe tine acum cativa ani, presupun ca roata chiar se intoarce. imi spune si stiu la ce se refera.

Unul dintre prietenii lui de la fotbal era inebunit dupa mine acum ceva timp, prin clasa a 6-a. Eu niciodata nu am avut un iubit si nu am placut pe nimeni. La inceput mi s-a parut ciudat, dar acum nu mai este deloc asa. Oricum, baiatul ala imi trimitea flori si imi scria scrisori, dar eu nu raspundeam la nimic,pentru ca nu stiam cum ar trebui sa reactionez. Miho pe atunci era cu mine in clasa de literatura si scriere creativa, pentru ca eu eram mai avansata decat clasa mea. Imi amintesc ca dupa o ora m-a tras din banca mea cu rabdare si a incercat sa ma covinga. Eu am spus nu la toate incercarile pe care le-a avut el. Scriam in continuare compunerile mele. Ajunsesem la tema dragostei si am scris atunci cea mai buna compunere din clasa, abia acum realizez cat de confuz a fost atunci. Stia ca nu placeam pe nimeni pentru ca i-am recunoscut si sunt destul de sigura ca stia si ca nu am avut niciodata i viata mea un iubit. Nu prea face sens daca stau sa ma gandesc mai bine, dar este mai usor sa scrii despre un sentiment cand nu il ai, pentru ca nu te limitezi.