Egotistic - IN CURS DE EDITARE

3

Am plecat din nou de la spital pentru ca nu îmi permiteam sa ma-ntalnesc cu baiatu ala iar. Dar nu pot sa ajung acasă. Acasa acum este probabil al treilea război mondial și sunt destul de sigură ca nu vreau sa iau parte la el. Îmi scot telefonul ducandu-ma la o cafenea și sunand-o pe sora mea vitrega.

-Hei Clarie, dacă te întrebi de ce nu sunt acasă, am plecat pentru ca parintii nostrii au început sa vorbească despre mutare și ... știi unde se ajunge de obicei cand vorbesc de asta.

-Vrei să vii la Young Caffe? Sunt cam singura aici.

-Dap, sigur, sunt pe drum, bye! si imi inchide.

Primesc ciocolata calda cu scortisoara cu provocarea scrisă pe o hartiuta micuța. impachetez hartiuta și mi-o pun în buzunar, apoi îmi deschid telefonul și fac o poza estetica locului foarte bine amenajat în care sa apara inima făcută din lapte pe fundalul maroniu al lichidului. îmi savurez ciocolata în timp ce dau tag locației și scriu in într-u2n loc liber al imaginii:"Mereu gata pentru provocări noi" apoi postez. încep sa ma uit prin postarile prietenilor și ale celebritatilor. Dau de o fata foarte frumoasă din liceul nostru care se afișează întregul corp într-un costum fitness mulat spunand : "Alerg pentru sentimentul extraordinar pe care îl simt după fiecare pas.". "Ba nu, alergi pentru ca iti arata corpul frumos in niste colanti si în fiecare dimineata ca asta, de sambata,în care ieși și faci mișcare iti gasesti un iubit nou, dar cine sunt eu sa judec?" îmi spun enervandu-ma puțin. mă uit la oglinda pusă intr-un colt, folosita normal pentru selfi-uri, dar eu niciodata nu am facut o poza in ea. imi analizez corpul si observ ca ochii ei sunt mai albastrii decat ai mei. Parul ei sta buclat perfect pe ambii umeri. Stiu ca acea coafura a durat mult sa fie facuta, si a trebuit sa fie mentinuta si in asa zisa ei alergare, dar tot imi analizez parul. Suvitele mele parca se alearga intr-o coroana, desi l-am intins de trei ori de dimineata. Varfurile imi sunt tocite, desi merg la coafor in fiecare saptamana. Nu voi arata niciodata ca ea. Trec mai departe la alta postare si repet cu exactitate pasii pana ce Laura intra in cafenea. Isi intinde mana prin aer si ma saluta. Se indreapta, apoi, spre persoana care scrie comenzile si ii vorbeste. Se indreapta spre mine si ma ia in brate. Eu imi inchid rapid telefonul, dar sunt amuzata de postarea la care am ajuns:" O tragedie! MIHO DIAZ ISI PIERDE TATAL, CARIERA SI PICIORUL IN ACEEASI ZI!" asa ca zambesc. "Nu parea atat de tragic astazi la recuperare" imi spun.

-Baiat?ma intreaba sora mea si chicotesc.Laura este sora mea vitrega. Este tot ce mi-am dorit sa fiu eu vreodata, o eu imbunatatita. Este calma si creativa. Asculta cam toti oameni idin jurul ei. Parul ei este de un blond atat de deschis, incat ceteodata chiar se confunda cu soarele in lumina. Are o privire calda si intelegatoare. Este mica de statura si cu trei ani mai mica decat mine, dar eu nu simt niciodata diferenta. Cateodata este mult mai matura decat mine, dar este de asteptat. Seamana cu Sergio, tatal meu vitreg, care probabil o sa dispara din viata mea in scurt timp din cauza mamei. El este un barbat instarit, sigur pe el. Conduce o companie micuta, dar are stofa de lider, la fel ca Laura, doar ca s-a indragostit de femeia nepotrivita si acum sufera.

-Din nefericire.

-In sfarsit...

-Nici pe departe, insa m-a enervat destul de tare, o intrerup.

-Stii, e foarte neplacut cand intrerupi asa..

-Esti de partea lui, deci? strig nervoasa in timp ce o intrerup iar. Urmeaza sa imi mai spui ca am o voce ascutita si ca sunt obositoare si ai toate lucrurile posibile in comun cu acest, imi controlez vocea dar imi ridic mainile: Miho Diaz.

Apoi realizez ca pana si numele lui este perfect. Suna ca o melodie bine scrisa si este scurt, foarte usor de retinut, nu-i de mirare ca nu iti poti deschide telefonul fara sa dai de o poza sau postare scrisa cu el.