Miho
Timpul a trecut fara contstiinta mea. Cerul s-a transformat din albastru inchis in negru si apoi in rosu galben si ablastru deschis. Eu am stat aici. Mi-am lasat telefonul in casa, dar nu am terminat ca sa merg sa il iau. Mainile imi tremura. Muschii parca imi cad. Picioarele ma lasa. Sunt la podea. Ochii imi stau incordati pentru a nu se inchide.
Imi amintesc ultima data cand am fost in aceasta stare. Amintirea vine ca o furtuna prin mine. Incep sa o vad de parca as fii acolo, ca de fiecare data.
-Inca 100! Striga tata. Sunt la sala. Este 8 dimineata, suntem acolo de la 5. Este urmatoarea zi dupa ce am pierdut primul si ultimul meci. Esti slab! Nu te-am crescut ca sa fii slab!
Eram in fix aceeasi stare, doar ca atunci as fi dat orice ca sa ies din ea. Nu o faceam pentru mine. Voiam sa il impresionez, sa ii arat ca merit sa traiesc in casa cu el, dar nu era o dorita reala. Nu imi doream sa mai stau cu el. Nu m-am gandit niciodata ca as putea sa plec, cel putin nu constient. Toti cei care treceau pe acolo ne credeau nebuni, dar nimei nu il oprea pe tata. Arunca cu haltere in mine. Mainile mele, intr-un final, au cedat, dar el nu s-a oprit.
CITEȘTI
Egotistic - IN CURS DE EDITARE
Teen FictionMiho, un baiat care avea totul: popularitate, fete, o cariera stabilita in fotbal, trece printr-un tragic accident de masina. Clarie, o fata care este obsedata de scris si de retelele de socializare, gaseste un artist care o ajuta sa treaca prin vi...
