Egotistic - IN CURS DE EDITARE

4

Clarie

Hah, ii pare rau? Cum poate sa fie atat de... atat de.... AHHHHHH. Nu imi dau seama cum de lumea il suporta. Ma faci de ras in fata intregii sali si dupa imi ceri iertare saptamana viitoare? SUNTEM aceeasi clasa. Ma calmez. Respir adanc. Nu trebuie sa ma panichez. Da, nu pot sa spun ca nu ma asteptam la asa ceva de la el. Nu am ce sa fac. Nu mai pot sta acolo. Data trecuta s-a descurcat si singur. Nu o sa il las sa isi bata joc de mine in timp ce ma trateaza cum le trateaza si pe celelalte fete. Nu o fii obositor sa te chinui sa fii perfect? Ah da, am uitat, el nu se chinuie. Imi iau papucii si, de data aceasta si bagajul, si plec, spunand:

-Si mie imi pare rau.

-A treia oara va fii cu noroc, aud in spatele meu si abia pot sa rezist fara sa merg la el si sa ii dau o palma sau sa incep sa ma cert, dar data trecuta nu am ajuns nicaieri cu asta, asa ca incerc sa ma calmez. Si acum ce fac? Sora mea este acasa la una dintre prietenele ei, deci nu pot sa ma intalnesc cu ea. Anne este plecata in fiecare weekend. Acasa nu pot sa ma duc. Raman pe scaun. Si astept acolo pierzandu-mi timpul pe instagram. Macar e mai bine decat sa stau cu el in aceeasi camera. Dupa doua postari apare alta cu el, si alta, si nu ma pot abtine sa nu apas pe una dintre ele.

"tragedie, tregedie".... blah blah .... "Nu va va veni sa credeti".... "Un miracol nu poate dura foarte mult".

Da, sunt sigura ca daca ar fii atat de trist pe cat credeti voi ca este ar fii ajutat foarte mult de replicile voastre, dar cui ii pasa? Toti vrem bani.

-Hm, aud. Imi tintesc privirea inspre sunet si il vad pe Miho care ranjeste. Imi chid repede telefonul.

-Ce? Nu pot sa ma uit pe insta ca imi apar postari cu tine. ii spun incercand sa imi pastrez calmul. Adopta iar fata lui de nepasator care ma face sa explodez aproape. Se uita la mine in continuare facandu-mi semn sa imi deschid telefonul. Nu inteleg de ce, dar mainile mi-o iau inainte si i-l dau. Ce proasta sunt. Da din cap si chicoteste. Nu inteleg. Nu poate sa se uite la postarile astea tampite si de pe telefonul lui. Imi sare ideea in cap si apoi realizez ca sunt sanse mari ca cei de la recuperare sa nu il fi lasat sa aiba un telefon tocmai pentru sanatatea lui emotionala.

-Hai gata, e de ajuns atat. ii spun si imi primesc telefonul intr-o secunda. Ma astept sa spuna ceva. Sa ma intrebe de ce am apasat pe postarea aia, dar lui nu ii pasa de mine. Lui ii pasa decat de el insusi. Stam acolo ceva timp. El se uita la televizorul spitalului in timp ce nu isi misca expresia faciala. Suntem in zona pentru copii pentru ca aacolo se tin recuperarile, asa ca la televizor este un film Barbie de craciun, desi suntem departe de sarbatoarea aceasta.

Imi amitesc in integritate filmul acesta. Mereu il puneam de sarbatori cand tatal meu natal si mama se certau cu parintii lor. Nu m-am mai uitat la el de cand mama s-a recasatorit, dar totusi il stiu pe dinafara. Imi amintesc si citatul meu preferat din el. Il fredonam atat de des cand eram mica, dar acum vad cat de prostesc este.

-Intr-o lume egoista doar egoistii reusesc. Ingan cu o voce foarte scazuta, ca sa nu ma auda nimeni.

Urechile lui miho sunt ciulite dupa acest citat. Pe fata lui apare ceva, poate, tristete? observ cum se clatina putin si se apropie de perete. isi freaca mainile intre ele si decide sa plece. Nu stiu daca m-a auzit sau nu, dar eu nu inteleg acest baiat si sunt destul de sigura ca nu o sa il inteleg niciodata.

il privesc cum merge, dar nu revine la nepasare. Este pus pe ganduri total.

Plec si eu in scurt timp, dupa ce vorbesc cu cativa batrani. Ajung acasa si ii observ pe ai mei cum se cearta. Cum intru in casa cum se face o liniste, dar apoi aceasta liniste moare si incep sa se certe. Nu ascult subiectul, stiu ca vor termina in curand. Fug la mine in camera si imi iau laptopul. Incerc sa scriu cateva lucruri, dar am telefonul lanaga mine si mereu ajung sa stau pe el. Si iar vad o fata mai frumoasa decat mine, si iar ajung cu ochii la oglinda sau cu gandul la cum as putea sa ajung si eu ca ea. Spun lucrul asta fara nicio problema pentru ca sunt perfect constienta ca nu este bine ce fac, ca nu este bine pentru mine, dar mai stiu si ca m-am obisnuit. M-am obisnuit cu toate. Cu parintii mei, cu postarile, cu faptul ca mereu va fii o persoana mai buna decat mine in orice domeniu.