Egotistic - IN CURS DE EDITARE

9

Clarie

Noaptea trecuta am adormit pur si simplu vorbind cu poetul. Nu am mai auzit nimic. Absolut nimic. Acum inteleg expresia:"Baiatul acesta este un drog pentru mine".

"noaptea asta am avut eu un vis ciudat" ii scriu si imi raspunde imediat.

"Ascult"

"eram in casa mea si parintii mei se intelegeau foarte bine. Mi-au facut chiar si un tort de ciocolata, specialitatea mamei. Nu am mai primit un tort de ciocolata de cand" ma opresc din tastat si realizez ce spun. Nu inteleg de ce am atata incredere in baiatul acesta.

"E ok, nu trebuie sa imi spui daca nu te simti in stare."

"nu asta este problema."

"Atunci?

"problema este ca ma simt prea in stare. am prea multa incredere si nu inteleg de ce."

"promit pe toate desenele mele ca nu voi judeca nimic, dar tot nu vreau sa te fortez"

"in familia mea s-au tot intamplat lucruri destul de complicate. Parintii mei au divortat acum foarte mult timp si mama si-a gasit alt berbat cu care a nascut-o pe sora mea. acum se cearta si cu el. mi se pare atat de ciudat visul pentru ca se intampla rar sa nu se certe ai mei."

"Multumesc"

"pentru ce?"

"ca m-ai facut sa inteleg"

"Ma asteptam la un imi pare rau tras de coada."

"Ma everveaza enorm cuvintele alea" ma surprinde destul de tare raspunsul lui. conversatia continua si continua pana la usa liceului. si incepe iar cand parasesc incinta.

Ajung sa ma gandesc dupa un timp la singurul baiat care m-a placut.

Nu stiu prea multe despre Jake. Stiu ca este fotbalist si ca ma intalneam cateodata cu el cand mergeam cu Anne la biblioteca. Pot sa jur ca l-am vazut holbandu-se de cateva ori la mine cand il imitam pe Romeo, acum cativa ani in parc. Il vedeam mereu pe acolo. Niciodata nu am inteles, insa, de ce. Era un fotbalist foarte bun, si inca este. Nu l-am mai vazut pe la biblioteca de cand a avut loc accidentul lui Miho. Presupun ca capitantia lui i-a ocupat aproape complet timpul.