Egotistic - IN CURS DE EDITARE

11

Ajung la liceu, si pana ma dezmeticesc bine, Jake sare inspre mine si imi da un pumn. Nu stiu exact care e faza.

-Ti-am luat capitantia, in sfarsit. imi spune el. pumnul nu a durut prea tare, dar unele fete de pe hol incep deja sa se panicheze. Voi lua si fata. continua si se holbeaza la mine de parca as avea ce sa ii raspund.

-Fata?

-O, nu face pe prostul, sunt barfe in tot liceul. Ai iesit la intalnire cu fata mea.

-De cand este clarie fata ta?il intreb zambind si asteptandu-ma la alt pumn, dar nu il primesc inca.

-Va fii! imi spune. Dar stai departe de ea.

-Cat iti mai plac dramele.

-Ai inteles Diaz? spune cu o voce puternica si patrunde intreg holul, dar eu continui sa rad. imi tinteste rasul cu privirea si se incrunta.

-Uite... Miller... Clarie nu este nici a ta nici a mea. imi primesc un alt pumn. Continui sa rad si nu dau niciun semn de durere, sunt obisnuit cu mult mai rau de atat. imi aranjez parul cret care nu sta niciodata la locul lui de parca nu s-ar fi intamplat nimic si imi continui drumul. sunt niste fete care ma urmeaza, ingrijorate, dar le ignor.

Mai tarziu, ajuns acasa clarie imi deschide telefonul cu un mesaj.

"Cine se crede?"

"cine se crede cine?"

"Jake"

"Baiatul care te place?"

"Nici macar nu stiu de ce ma place"

"Pai pun pariu ca esti frumoasa, esti desteapta, esti diferita"

"termina"zambesc cand ma gandesc ca i-a-si putea face complimente toata ziua.

"bine,bine ce s-a intamplat?"ma fac eu ca nu stiu.

"Jake a facut mare scandal cu Miho pe holul liceului. Unii spun ca l-a luat la bataie, altii spun ca doar au vorbit. Stiu doar ca se vorbea despre mine. Nu am fost de la inceput, dar am prins un pumn si un :"Clarie nu este nici a mea nici a ta". Oricum, dupa asta, jake m-a luat iar la intrebari. nu stiu ce vrea de la mine. adica stiu, dar si-a primit deja raspunsul"

"ignora-l. daca te place nu o sa iti faca nimic." ea aproba mai tarziu si mai vorbim putin pe tema asta. este chiar amuznta toata situatia, mai ales ca am prins-o o secunda ca ma apara, dar nu pe mine ca poetul, pe mine ca fotbalistul:

"macar mi-a luat apararea, macar atat" am zambit atat de tare si atat de mult cand am vazut acele cuvinte incat inca ma dor obrajii.

-Voi pleca la un bar mai tarziu, ma intrerupe Paul. Ai mancarea in frigider, trebuie doar sa ti-o incalzesti.

-Cu cine.

-Cu o femeie.

-O femeie?

-Doar pentru ca am 36 de ani nu inseamna ca nu pot sa ies la intalniri! se enerveaza el si ma face sa rad putin.

-Distractie placuta, dar ai grija de ea! zambeste si el

-Normal ca voi avea, cine ma crezi? imi spune si pleaca.

Ma duc sa desenez. In ultimul timp am fost destul de fericit. Am gasit greu lucruri pe care sa le desenez. Folosesc hartia si carbunele doar dupa vreun atac de panica, pentru ca ma calmeaza, dar in ultimul timp, de cand i-am spus lui Clarie totul despre ele, le am mult mai rar.

O desenez pe clarie, ca o zana verde. ii fac pletele ele blonde cu suvite de multe nuante, care ii pica peste fata, acoperind-o. Are o bagheta in mana si isi lasa magia asupra unei flori negre, plina de intuneric, colorand-o.