Egotistic - IN CURS DE EDITARE

12

Clarie

Jake ma priveste confuz in timp ce imi face semn sa ma apropii de el. culoarul parca se micsoreaza, dar eu imi pastrez locul langa dulapul meu. Citesc o carte recomandata de Anne, cu care nu am mai vorbit mult in ultimul timp. Jake isi croieste un drum printre oameni catre mine si imi muta putin cartea.

-Buna. imi spune si nu inteleg ce vrea de la mine. se intampla destul de des sa treaca si sa ma intrebe chestii banale, dar ultima data i-am spus ca nu sunt interesata.

-Buna. ii spun si eu si imi ridic cartea in fata ochilor pentru a nu-l putea vedea.

-Stii, nu trebuie sa iesim la o intalnire. Vreau doar sa te cunosc putin. Vrei sa mergem la cafeneaua aceea cu provocari?

Vad ca si-a facut un fel de fila despre mine din ultimele lui intrebari. A aflat aacum ceva timp ca Young Caffe este cafeneaua mea preferata si ca merg acolo destul de des. A fost o conversatie chiar interesanta in care el ma acuza ca ies cu Miho si eu ii spuneam ca vreau prajituri pe gratis. In sfarsit si-a schimbat tactica de intrebare. Pana acum era dat pe modul:"ma plac toate fetele, trebuie sa fii onorata ca vreau sa te scot in oras". Poetul are dreptate cand imi spune "nu este obisnuit sa nu il placa lumea. Trebuie sa intelegi ca poate fii greu si chiar interesant pentru el cateodata cand vede ca este pentru prima data respins". Lucrul asta ma face sa ma gandesc si la Miho. Ei doi provin din cam aceeasi specie.

-Nu,Jake. ii raspund intr-un final si il vad cum incepe sa se enerveze.

-Nu? Nu? Ma tin dupa tine? mainile lui incep sa se incordeze si fata i se incrunta. Nu te inteleg! imi spune si isi rxjjsidica tonul. majoritatea adolescentilor de pe hol si-au indreptat cel putin odata privirea inspre noi. Ce vrei sa mai fac?

-De ce nu pricepi odata ca nu toata lumea trebuie sa te adore? il intreb si nu vreau sa aud raspunsul. plec din calea lui si ma indrept spre urmatoarele mele ore cand simt ca ma apuca de mana.

-Trebuie! spune tipand si imi misca mana in sus si in jos. Incerc sa ies din stransoarea lui, dar nu reusesc.

-Jake, da-mi drumul. ii spun, dar deja isi pregateste o palma in aer.

Degetele lui incordate se apleaca inspre fata mea. Inchid ochii. Astept. Palma nu mai vine. Poate ca am oprit timpul. Deschid ochii cand aud un tipat. Il vad pe Jake intr-un colt si pe Miho putin incruntat.

-Gata. ii spune el lui Jake.

Baiatul se ridica de pe jos ca un catelus si pleaca. Miho vine inspre mine schiopatand putin. Probabil ca il doare piciorul lui, dar nu ma lasa sa vad asta.

-Ai patit ceva? Ma intreaba inainte sa pot spune eu ceva.

Imi misc capul in semn de negatie si ma ridic si eu. Nu ne spunem altceva. Intreaga situatie a fost ciudata. Nu stiu de ce m-a protejat, pana la urma eu i-am dat lui o palma. Nu stiu exact ce sa cred despre el. Este mult mai complicat acum sa mi-l scot din minte usor. Inainte nu stiam nimic despre el. Tot ce auzeam la televizor era un motiv sa il ignor si sa merg mai departe, dar acum se schimba. Nu stiu cum si de ce, dar nu pot sa nu observ. O schimbare buna.