9

3 2 0
                                    

Clarie

Inca sunt pe instagram. Ma uit prin desenele Poetului. Acum sunt prinsa intr-un desen cu un dragon tarat cu o lesa de un soarece. Mi se pare destul de comica toata situatia din desenul respectiv. Imi mut ochii dintr-o parte in alta si il observ pe poet cum este online. Stiam eu ca nu are chef de mine. Nimeni nu are chef de mine. Incep iar sa imi aud parintii. O aud pe sora mea plangand. Nu pot sa ma duc la ea. Nu stiu ce sa ii spun. Nimeni nu ma vrea. Pana si tata a plecat pentru ca nu ma vrea. Ajung in camera mamei. Scot pastilele. Una. Doua. Trei. Patru. Cinci. Poate ca Miho are dreptate, chiar trag concluzii pripite, dar asta nu ma opreste din a inghitii ovalele albe.

Ma duc la mine in camera si ma intind in pat. Nu mai vreau. Nu mai vreau nimic din toate astea. Adorm.

Egotistic - IN CURS DE EDITAREUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum