Egotistic - IN CURS DE EDITARE

15

Miho

E doar o fata. O fata simpla. Poti sa traiesti si fara ea ....

Nimeni nu te va iubii vreodata daca nu vei fii cine esti acum.

Presupun ca tata avea dreptate. Mi-am distrus singur viata. Am plecat de pe un drum atat de sigur.

Nu ma dezamagi, iar. Deja esti un esec, nu trebuie sa le dovedesti si lor asta.

Niste maini fine si calde imi iau palmele de la ochi. Ma trezesc imbratisat. Tremur. Sunt inghetat. Ma uit in jos si o vad pe Clarie. Imi frec ochii. Visez?

-Te porti de parca nu ti-a mai dat nimeni vreo imbratiare...

Asta pentru ca este prima... urmeaza sa spun, dar socul mi-a stapanit cuvintele.

-De ce? O intreb dupa o respiratie lunga in care i-am simtit parfumul de vanilie.

- voiam sa fac asta de foarte mult timp .... Miho....

Isi desface bratele si im ida drumul usor. Imi vede fata confuza si isi continua discursul.

-Sora mea mi-a explicat cum ai stiut unde sa ma gasesti si...

Simt un foc in piept. Nu pot sa mai vorbesc. Respir adanc.

-Uite, stiu ca trebuia sa iti spun... m-am simtit atat de prost pe tot parcursul conversatiilor noastre din cauza ca eu stiam cine esti ... si tu... nu am putut.. Stiu ca nu o sa poti sa ma ierti atat de usor... nu merit sa ma ... sa ma ierti atat de usor... da.. dar nu am putut...

Ma astept sa tipe le minecum a tipat in primele zile in care am vorbit. Isi deschide gura ca sa spuna ceva, asa ca ma opresc din vorbitul meu fara sens. Eu nu sunt asa, eu mereu stiu ce sa spun.

-inteleg ... ok? Imi spune si raman in stare de soc. Bratele ei se arunca iar asupra mea, dar de data asta o imbratisez si eu inapoi.

- nu voiam sa pierd ce aveam si.... Spun incercand totusi sa ii explic. Nu poate sa ma ierte atat de usor. Nu merit sa ma ierte atat de usor.

-Miho mi-ai facut ultimele luni mai bune decat as fi putut spera vreodata... tu chiar crezi ca sunt suparata pe tine? Daca sunt suparata pe cineva, clar sunt pe mine. Trebuia sa imi dau seama. Trebuia sa fiu acolo pentru tine... eram atat de centrata pe problemele mele si... chiar imi pare rau ca nu am putut sa te imbratisez inainte...

O lacrima ii curge pe obraz. O lacrima calda, ca si imbratisarea ei. I-am mangaiat-o. Ce am facut sa merit aceasta fata?

-ar fi trebuit sa iti spun... as fi ...

-poate... miho... inteleg de ce nu mi-ai spus... chiar inteleg .... te rog sa nu te simti prost pentru asta...

A facut o pauza in care m-a strans mai tare in brate apoi mi-a dat drumul usor.

-eu... eu doar .... Multumesc. Multumesc pentru tot.

Ce a urmat dupa cuvintele astea m-a uimit mai mult decat cuvintele insele.

Buzele ei le-au atins pe ale mele. Timpul s-a oprit. Tot corpul meu tremura usor.

-Presupun ca nu ma mai ursati atat de tare... ii spun dupa ce sarutul se termina.

-nu te-am urat pe tine niciodata, Miho, am urat personajul pe care il jucai.

Cu acele cuvinte i-am oferit si eu un sarut. Un dar pe care trebuia sa i-l ofer acum mult timp.