HEAVEN

Cap1 - Sunt propriul meu demon

Michele îmi povestește despre ce va face când îi vor apărea aripile. Este cu câteva zile mai mare decât mine, asta ar însemna că ziua ei se apropie...la fel și a mea. Dar eu nu mă grăbesc. Poate sunt ele frumoase, mari și puternice, dar odată cu puterea vine și pericolul, iar eu mă tem de pericol. Dacă ar auzi cineva asta m-ar face nebună cu siguranță. Unui înger negru să îi fie frică de ceva? Asta ar fi stupid. Da este stupid, pentru ei. Dar pentru mine este ceva normal. Îmi este frică de pericole dar nu îmi este frică să recunosc asta.

- Mă asculți sau ce faci? mă întreabă Michele când mă vede îngândurată.

-Da, doar visam cu ochii deschiși.

-Ești cam aeriană fato. Nu ești tipul de înger negru obișnuit, și asta mă îngrijorează.

-Eh, sunt perfect normală, n-ai de ce să-ți faci griji. Tu vei fi întotdeauna cel mai puternic înger din zilele noastre, îi răspund și-mi dau capul pe spate.

-Adevărat, răspunde și face la fel.

Michele este întradevăr un înger foarte puternic, dar nu așa puternic cum consideră ea.

● ● ● ●

Zilele au trecut iar ziua mea este mâine. Sunt emoționată din cap până în picioare. Dacă nu voi primi misiunea pe care mi-o doresc nu voi face nimic.

-Ești pregătită? mă întreabă Michele. Aripile ei au crescut. Niște aripi negre, mari și foarte masive. Jumătate din mine dorește să le atingă, dar jumătate din mine spune că nu ar fi tocmai necesar.

-Gata pentru ce?întreb nedumerită.

-Ziua ta. Ridică-te și haide. Nu mai e mult.

Mai erau fix 4 ore până la 12 noaptea, iar eu nici n-am simțit când a trecut timpul așa repede. M-am ridicat alene de pe jos și am luat-o în pași repezi spre Michele. Aceasta avea să mă ducă la o ceremonie, unde aripile mele aveau să apară în fața tuturor. Ceva stupid, dar dacă așa este tradiția nu o putem încălca.

● ● ● ●

-Stai aici unde bate lumina lunii, mă îndeamnă Michele. Mă așez acolo și persoanele încep să numere invers.

Când au ajuns la 3, mi-am închis ochii și am simțit o durere imensă în spate, ca și cum cineva mă înjunghia consecutiv. Simțeam cum aripile îmi cresc și devin din ce în ce mai grele. Pentru un moment aripile s-au încolăcit în jurul meu ca un cocon. Mă zbăteam înăutru de durere. Nu am simțit niciodată o durere mai mare. Strânsătura s-a slăbit iar eu am început să îmi preiau echilibrul. A fost un moment de liniște. Toată lumea se holba la mine si nu înțelegeam de ce.

-Ce s-a întâmplat? întreb nedumerită. Michele îmi face semn să mă uit către aripi. Culoarea lor era diferită. Nu erau negre, erau gri deschis. M-am panicat și am fugit de acolo, ascunzându-mă într-un copac. Știu ce înseamnă asta, m-am documentat despre aripi și știu totul, nu poate fi real.

Michele apare lângă mine cu o față îngrijorată. Ma privește câteva secunde. A vrut să spună ceva dar a ezitat.

-Dacă încerci să mă faci să-ți explic ceva , încerci în zadar, îi spun. Ea doar mă privește, gândindu-se probabil la ceea ce ar trebui să spună.

-Nu este chiar atât de rău. Să fii un demon nu este chiar atât de rău. Mulți îngeri negri și-ar dori asta, încearcă ea să mă încurajeze.

Îmi ridic privirea spre ea, o privesc cu răceală, apoi îmi iau zborul spre înaltul cerului. Am nevoie de singurătate.

Întradevăr, să fii un demon este o onoare, dar nu pentru mine. Va fi un chin, și partea cea mai rea este că nu pot refuza misiunea pe care o voi primi.

Misiunile demonilor sunt în general aceleași. Se trage la sorți dintre toți oamenii de pe planetă, și cine va fi extras va avea ghinionul să ii fiu demon. Numai gândul că aș putea să îi aduc frică acelui om mă înspăimântă.

Îmi este frică. Îmi este frică de mine, și nu ar trebui. Îmi este frică să nu ma transform, să ajung în ipostaza în care voi prinde gustul răutății... și va ajunge să îmi placă. Îmi este frică să mă privesc în momentul ăsta. Sunt propriul meu demon.

● ● ● ●

Bat din picior nervoasă, așteptând rezultatele extragerii. Sunt extrem de emoționată. Inima îmi bate în ritm alert iar sângele circulă prin vene mai repede decât ar trebui. Mereu m-am întrebat de ce noi, îngerii negri, avem sângele albastru închis și nu negru? Ar fi fost mai plauzibil.

-Alina, ești pregătită să aflii rezultatul? mă întreabă Îngerul Șef. Dau din cap și aștept rezultatul.

Îngerul Șef se întoarce după câteva minute. Îmi înmână un dosărel și pleacă, nu înainte de a-mi ura succes. Voi avea nevoie.

Merg către locul unde stau mereu când am nevoie să mă eliberez, și deschid plicul. Privesc întâi poza. Printre toate ghinioanele de care am avut parte, am avut norocul să îmi pice un bărbat extrem de frumos.
- Vârsta: 26 ani
-Înălțime: 1.74
-Nume: Min Yoongi.

Sunt pregătită pentru ce va urma!