HEAVEN

Cap5- Ce naiba ai?

    Nu-mi pot scoate din cap fața acelui băiat. Kim Taehyung... prea frumos. Mi-aș dori să fiu un om acum, să pot vorbi cu el și să putem fi prieteni,dar deocamdată mă mulțumesc privindu-l. Nu credeam niciodată că alt bărbat îmi va atrage atenția , credeam că singurul bărbat din viața mea va fi Yoongi.

     Stau ca de obicei pe marginea patului lui Yoongi. Îl priveam cum doarme, era foarte drăgălaș. Namjoon și Taehyung au plecat să facă nu știu ce cumpărături, iar noi am rămas aici.
      Ceva este înneregulă cu mine. Când îl privesc pe Yoongi îmi apar niște fluturași în burtă și când mă gândesc la Taehyung acei fluturași rămân. Cumva să fiu îndrăgostită de amândoi? Imposibil. A trecut deja o lună de când Taehyung este aici și nimic nu pare schimbat în comportamentul meu,sunt perfect normală...cred.

-Trezirea pui de maimuța! spune Taehyung.

-Hmm ce? Unde ați fost? întreabă Yoongi somnoros.

-Să luăm mâncare. Doar nu voiai să mori de foame, spune Namjoon.

-Puteam să merg și eu, a răspuns Yoongi.

-Tu trebuia să te odhinești, ești încă un copil! spune Namjoon autoritar.

-Am 19 ani nu sunt un copil! țipă Yoongi.

   Namjoon îl privește cu dispreț, ignorându-i afirmația. Yoongi îi întoarce privirea și se cuibărește la loc în pat cu fața în perne. L-am privit cu regret și nu am putut să nu observ maxilarul lui încleștat și felul în care își strângea pumnul. Știu ce înseamnă asta și nu e de bine. Nu este primul său conflict cu Namjoon.
     Când era mai mic un fost vecin l-a enervat cumplit. Pumnul și maxilarul sau arătau exact ca acum. Eram sigură că va urma ceva rău și m-am convins de asta când l-am văzut pe Yoongi împingându-l pe băiat în stradă. Norocul său a fost mare. Nu a murit, dar a rămas paralizat pe viață. De atunci cei doi nu au mai vorbit, dar mereu îmi răsunau în minte cuvintele băiatului: "O să regreți ziua în care te-ai născut, Min Yoongi", și încă îmi răsună.

   Mi-am întors privirea către Yoongi. El nu mai era aici. M-am uitat împrejur în cameră, nu era nimeni. M-am ridicat și am mers spre bucătărie. Acolo spre surpdinderea mea nu era niciunul dintre băieți, doar un bucătar. Era frumos, foarte frumos. Corpul era bine lucrat și mâinile îi mergeau extrem de repede. E satisfacător să îl privești. Fredona o melodie, nu înțelegeam foarte multe din ea înafară de "I'm the one I should love in this world". Vocea lui era frumoasă, ca și fața lui de altfel.

-Jin! Fă-ți bagajele, ne mutăm, spune Namjoon.

-Tocmai găteam ceva. Nu poate aștepta? întreabă Jin.

-Nu. În 20 de minute să fii jos, răspunde Namjoon autoritar și pleacă.

   Jin a scos un oftat lung și a început să-și strângă ustensilele din bucătărie. L-am urmat cu privirea până când a intrat în cameră, apoi am coborât jos să îl caut pe Yoongi.
  Jos la intrarea în companie erau 2 mașini negre, obișnuite. În una din ele erau Yoongi cu Taehyung, iar în cealaltă Namjoon. După câteva minute a apărut și Jin. A urcat lângă Namjoon, apoi au plecat într-o direcție necunoscută mie. I-am urmat în zbor. Namjoon spunea ceva de o mutare, oare unde se mută?

Mașinele lor mergeau prin locuri destul de retrase și ciudate. Toate clădirile erau gigantice, părea un cartier plin cu oameni bogați. SM Entertainment, Yg Entertainment, Cube Entertainment, Jyp Entertainment... fiecare clădire purta o denumire. Șoferi au staționat în fața unei clădiri. Aceasta nu era la fel de mare ca celelalte, dar era pe măsura așteptărilor mele. Băieții au coborât din mașini și au privit clădirea cu frică. Big Hit Entertainment... îmi place numele. Am intrat cu toți în clădire și l-am urmat pe manager.

-Băieți, asta este noul vostru apartament. Va fi loc pentru toți 7 odată ce trupa va fi completă. Simțiți-vă ca acasă.

Apartamentul era întradevăr măricel. Nu conținea mobilă scumpă dar era acceptabil. Dormitoarele în schimb erau mici, câțiva metri pătrați, dar nu le-ar fi dat mari bătăi de cap.

-Eu dorm în camera asta! a spua Taehyung.

-Eu dorm cu Yoongi! spune Namjoon.

Yoongi s-a strâmbat și a dat negativ din cap.

-Fiecare doarme singur, este spațiu suficient. Când vor veni și ceilalți atunci ne vom gândi cum vom dormi, a răspuns Yoongi.

Namjoon era vizibil iritat. S-a așezat pe canapea și l-a țintit cu privirea pe Yoongi. A așteptat până ce Taehyung cu Jin au plecat în treaba lor apoi l-a tras pe Yoongi lângă el. S-a poziționat lângă el și l-a împins puternic.

-Ești nebun omule?! Auzi, ai probleme la cap sau ceva?! întreabă Yoongi furios.

-Nu, nu am, dar dacă nu vei asculta de ceea ce-ți spun eu o să regreți puștiule,mă auzi? îi raspunde Namjoon surprinzător de calm.

-Cine ești tu să-mi spui mie ce să fac, hă?! Ce, dacă nu ascult mă violezi? Vai ce frică îmi este, spune Yoongi ironic.

Namjoon se ridică de pe jos și îl apucă pe Yoongi pe obraji, micșorând distanța dintre ei.

-Nu îți este frică? spune Namjoon.

Am rămas mută. Mă uitam la scena din fața mea ca o proastă. Corpul, respirația,sângele în vene, tot mi-a înghețat. Namjoon pare în stare de multe și sincer îmi este foarte frică de el.
  Cei doi se priveau. Yoongi era înțepenit, iar Namjoon era nas în nas cu acesta. Și-a închis ochii și l-a împins violent pe canapea și a plecat ca și cum nimic nu s-a întâmplat.

Eram încă acolo privind în gol. Yoongi probabil se simțea exact la fel. Privirea lui era goală și confuză. A stat câteva momente și s-a gândit apoi privirea lui s-a tranformat în una plină de furie. S-a ridicat de pe canapea iar eu l-am urmat, nu îl puteam lăsa singur.A intrat într-o camera trântind ușa după el.

-Auzi tu nenorocitu... spune dar se oprește brusc cu gura căscată. Mi-am ridicat privirea din pământ și am rămas ațintită cu privirea pe un singur amănunt... Oh gosh!