HEAVEN

Cap16- Am ceva să-ți spun

-Nu cred că vorbim aceași limbă, mormăi. Îi iau biletul din mână și citesc. "Te-am avertizat!", chiar asta scrie. Cine m-a avertizat în legatură cu ce? Privesc în gol speriată și încep să-mi fac aluzii. Poate toată treaba asta este întradevăr serioasă. O tratam cu indiferență, nu prea mă interesau consecințele, dar acum devine groasă treaba. Nu mă mai simt în siguranță. Cineva mă urmărește?

-Cred...cred că ar trebui să pleci, mă adresez lui Jin.

-De ce? S-a întâmplat ceva? mă întreabă. Dau negativ din cap.

-Atunci de ce mă rogi să plec? insistă. Mă sprijin pe spate de canapea.

-Vreau să fiu singură. Am nevoie să-mi adun gândurile.

- Dacă ai nevoie de ceva știi unde mă găsești, îmi spune și pleacă. Cum de știe persoana asta ce fac? Sau mai bine spus, de ce mă acuză de ceva ce n-am făcut? Nu am făcut nimic rău, cred. Am nevoie de ajutorul cuiva. Dar nu știu al cui. Aș vrea să aștept momentul potrivit, dar ceasul ticăie. Nu pot pierde timp prețios gândindu-mă la porcării.

-Mai bine merg să mă culc, mâine trebuie să am energie, îmi spun. Presimt că mâine va fi o zi oarecum interesantă. Mă ridic alene, îmi întind spatele și merg spre cameră. Mă întind în pat și încerc să adorm.

● ● ● ●

Știți când am spus că aș vrea să dorm? Da...în legătura cu aia, eu și cu somnul nu prea ne înțelegem în seara asta. Pufneam din 5 în 5 minute din cauza asta. îmi era somn dar nu puteam dormi. Pf...ce aluzie. Mă ridic în fund și dau drumul la televizor. Nu-mi plăcea programul așa că am schimbat. Asta am făcut timp de câteva minute. Nu era nimic interesant.

-O să las aici, spun și las televizorul deschis pe un program de teleshoping. Îmi iau telefonul și îl butonez neinteresată.

- Întrerupem progamul de teleshoping pentru știri de ultimă oră! se aude o prezentatoare. Îmi ridic privirea curioasă.

- Întrerupeți teleshoping-ul? Asta trebuie să fie important, spun puțin amuzantă și las telefonul jos.

- O bandă de infractori pe nume "Lebăda neagră" provoacă din ce în ce mai multă teamă cetățenilor! spune prezentatoarea. Casc ochii și îmi ciulesc urechile. Lebăda neagră?

-Singurul lucru pe care îl știu experții noștri este acest semn! spune și apare o imagine cu o lebădă neagră. Inima îmi bate din ce în ce mai tare. Mă frec la ochi cu gândul că poate am vedenii. Mă ridic repede de pe pat și iau unul din biletele pe care le-am primit. Era exact același semn. M-am aruncat în pat și am dat mai tare sonorul la televizor.

- Acești infractori își caută noi recruți pentru a intra în bandă! Deocamdată nu a apărut nicio victimă în ceea ce privește crima. Revenim cu alte detalii! continuă prezentatoarea. Știrile s-au încheiat destul de repede începând o nouă serie din teleshoping. M-am proptit la marginea patului analizând biletele. Nu ma simțeam în siguranță deloc. Mi-am luat cheile, papucii și un halat și am plecat spre camera băieților. Am deschis încet ușa, toți dormeau. M-am strecurat pe holul îngust și am bătut la ușa lui Jin. Mi-a deschis somnoros. Era doar în boxeri. Privirea mea s-a îndreptat direct acolo. Mi-a observat gestul și a zâmbit ștrengar. M-a tras de mână și m-a băgat în cameră.

-Ce faci aici? șoptește. Mă întind în pat de parcă ar fi al meu și scot un oftat.

-Am venit pentru că nu mă simțeam în siguranță, îi răspund. Se așează lângă mine în pat și mă strănge în brațe. Aveam de gând să îi spun totul legat de biletele alea.

-Jin, am ceva să îți spun, mă ridic în fund. Se ridică și el la răndul lui.

-Și eu am ceva să-ți spun, spune. Mă uitam crusciș.

-Spune tu primul, îl îndrum. Dă negativ din cap și face semn spre mine, ca eu să spun prima.

-Uite cum facem, spunem amândoi odată, vin cu o soluție chiar dacă nu va avea sens.

-Vreau să-ți spun despre bilețel!spun

-Te plac! spune Jin. Căscăm ochii mari amândoi, Jin lăsând privirea în jos.

-M-mă placi? îl întreb șocată. Dă afirmativ din cap și mă privește confuz parcă cu o durere în suflet. Ce ar trebui să îi spun?

-Nu te îngrijora, știu de tine și Taehyung. Stai liniștită, am renunțat de mult. Aparent mi-a luat-o înainte! spune zâmbind fals. Mă doare să-l văd așa.

-Eu și Taehyung? Despre ce vorbești? Nu există niciun eu și Taehyung, spun în ceață. Mă privește cu o sprânceană ridicată.

-Cum adică nu? Am auzit că i-a mers prost cu Tzuyu și că s-au despărțit iar acum este împreună cu tine, îmi răspunde. Îl privesc cu o privire de toantă.

-Nu e adevărat. Cine a spus asta?

-Taehyung! raspunde. Acum chiar nu mai înțeleg nimic.

-Ce voiai să spui despre bilet? întreabă. Îl privesc derutată pentru o secundă apoi îmi amintesc ce voiam să îi spun. Scot primul bilet pe care l-am primit și i-l dau . Aprinde lumina și citește ce scrie în el. Mă privește șocat apoi stinge lumina și se pune lângă mine. Îmi înapoiază biletul.

-Asta înseamnă că ai încurcat-o, afirmă. Dau din cap în semn că da și mă întind în pat.

-Cu ce te pot ajuta? întreabă. Ridic din umeri și mă întorc cu fața spre el.

- Îmi doresc doar să trecem cu toții peste asta cu bine.

-Ai vreo vagă impresie în legătura cu cine ar putea fi cârtița? întreabă.

-Cârtiță? Ce cârtiță?

-Știi că în filmele alea cu criminali există mereu o cârtița care dă informații. Cum crezi că a aflat ăla că ai făcut ceva rău fără o cărtiță? Probabil e un geniu dar mai rar găsești din ăștia, chicotește. Chicotesc la răndul meu.

-Sincer da,am o vagă impresie. Jungkook! îmi spun punctul de vedere.

-Da, și mie mi se pare destul de ciudat tipul ăsta! afirmă. Pun capul pe pieptul lui și adorm la scurt timp.