HEAVEN

Cap27- Masca

     Am intrat în clădirea companiei. La intrare am dat peste cineva necunoscut. Purta ochelari. Am ales să nu îl bag în seamă și să îmi continui drumul. Intru în lift, la etajul următor intrând încă un om îmbrăcat la fel ca cel precedent. O coincidență? Mă panichez puțin și ies. Mă uit în stânga, apoi în dreapta, apoi o iau pe scări spre camera mea. Se auzeau niște bătai ca și cum cineva cobora scările în viteză. A trecut rapid pe lângă mine și era destul de grăbit dacă nu a văzut când m-a împins. Mi-am ridicat geanta de jos și am continuat să merg. De ce simt că ceva e ciudat? Ajung în sfârșit la etajul respectiv și iau o gură de aer.Cas ochii când văd alt bărbat îmbrăcat la fel ca cel din lift și cel de la recepție. Asta sigur nu e o coincidență! O iau la pas spre camera mea, încercând să o deschid. Nu mergea cheia. M-am chinuit câteva minute bune, apoi m-am sprijinit de clanță nervoasă. Ușa s-a deschis și eu m-am dezechilibrat, căzând. De aia nu mergea cheia, pentru că ușa nu a fost închisă. Mă descalț, mă dezbrac și aprind lumina. Tresar când văd o persoană pe canapea. Ce se petrece? Persoana respectivă purta o mască și nu îi puteam vedea fața, dar după corp era femeie. S-a apropiat încet de mine și mi-a pus ceva la gură, adormind pe loc.

●●●●

     Bătăi de parcă ar bate cineva cu ciocanul în lemn, așa de tare mă durea capul. Eram semiconștientă, dar tot nu știam ce e cu mine. Știam că sunt într-o cameră pe jos...și cam atât. Eram legată la ochi și la gură. Mă zbăteam încercând să scap dar nu puteam, mâinile îmi erau prinse cu cătușe de un pat. Ușa s-a auzit. A intrat cineva,a venit lângă mine, mi-a dat eșarfa jos de la ochi și a aprins lumina. Omul purta aceași mască ca și femeia de la companie. Mi-a dezlegat cătușile și când am încercat să fug mi-am primit un pumn în burtă de la acel bărbat, căzând lată pe jos și văitându-mă de durere. M-a luat de o mână și m-a trântit în pat, legându-mă la loc, de data asta doar la o mână.

-Zi mersi că nu te-am lăsat să mori de frig pe jos. Stai aici și nu mai încerca să faci altceva, mă amenință. M-am așezat mai comod și mi-am rezemat de perete. Măcar am un pat comod. Mă abțineam să nu plâng și pot să jur că asta e mâna celor din "lebăda neagră". Am închis ochii și am adormit, cu chiu cu vai.

      Peste nu multe minute, se aude o bubuitură. Tresar și văd doi bărbați cum se îndreaptă spre mine. Mă iau de acolo, îmi pun ceva la ochi, apoi mă iau ca pe un sac de cartofi și merg în spre o locație necunoscută mie. Era foarte liniște, o liniște apasătoare și foarte ciudată. Nu mă zbăteam, nu voiam sa mă mai zbat, deoarece știam că îmi voi primi una în burtă...iar.Se aud niște chei, cineva deschide o ușa apoi o închide la loc. Mă pun jos pe un scaun, îmi leagă mâinile și picioarele de scaunul respectiv, apoi îmi desfac eșarfa de la ochi. Părea a fi o cameră de interogat. Am privit în jur, era destul de întuneric, doar o lumină pală venită dintr-o gaură din tavan mai lumina camera. Pași se aud, sunete de tocuri mai bine spus, din ce în ce mai aproape. O femeie intră în cameră, purtând aceași mască ca și restul. Părea a fi femeia de la companie. Se așează jos în fața mea și trântește în față un dosar. Bate din picior nervoasă apoi oftează și începe să râda.

-Ce este așa amuzant? întreb.

-Tu! Fața ta! Pari așa speriată...râde. Nu îi recunoșteam vocea, era editată.

-Cine ești?

-Cine sunt? Scumpa mea, nu contează. Mai bine te-ai întreba ce cauți aici sau ce ai făcut așa rău de ești aici, spune. Se ridică în picioare și se plimbă dintr-o parte a camerei în alta. Tocurile ei mă călcau pe ultimul neuron.

-Dă-ți masca jos, spun. Se oprește și se apropie de mine. Îi face semn unuia dintre oameni care m-au adus acolo să se apropie. În mână ținea o tabletă. Dă drumul unei filmări și pot vedea un om cu o mască le față zbătându-se într-o cameră. Era legat și plin de sânge.

-Ar trebui să-ți fac griji în legătură cu el, spune femeia. Scoatei masca! țipă. În filmare apare alt bărbat. Îi scoate masca, apoi se mișca din cadru. Nu ii vedeam fața, deoarece o avea îndreptată în jos. Își ridică privirea deodată în sus și privește cu dispreț. Am căscat ochii și am scrâșnit din dinți. Știam că se întâmplă ceva ciudat de când a spus Taehyung că pleacă...așa brusc.

-Lasă-l în pace! țip. Femeia râde ceea ce mă călca execrabil de tare pe nervi.

-Spune-ne tot ce știi! spune. Tot ce știu?

-Poftim? întreb.

-Nu face pe proasta! țipă și trântește un pistol pe masă. Spune tot ce știi legat de ancheta ucigașului lui Jin, spune. Știam eu că ei sunt vinovații.

-Nu știu nimic, mint. Se apropie mai tare de mine.

-Spune ce știi! insistă.

-Nu știu nimic! mă răstesc. Femeia îmi dă o palmă peste față.

-Atunci dacă nu merge cu frumosul, încercăm cu urâtul, spune foarte calmă și îi face semn unuia dintre bărbați. Vine unul, încarcă o pușca și o îndreaptă spre mine. Celălalt îndreaptă din nou tableta în spre mine, Taehyung fiind amenințat și el la rândul lui cu pistolul.

-Încă o dată. Spune-ne ce știi, sau tu și dragul tău iubițel veți muri. Mai întâi el, și tu vei fi martora. Vei vedea fiecare picătură de sânge ce se scurge din corpul său!