HEAVEN

Cap28- Tu sau ea?

Priveam în gol. Inima îmi pulsa din ce în ce mai tare, nici nu clipeam. Simțeam cum pistolul mai are puțin și-mi intră în cap. Nu știam ce să zic, ce să fac, voiam doar să se termine.

-Încă o dată, spune tot ce știi! țipă acea femeie. Tot ce știu? Știu că vreau să plec dracului de aici, atât știu.

-Nu înțeleg ce vrei să spui...Ce să zic? bombăn. Își dă ochii peste cap și mă împinge cu pistolul.

-Despre poliție și ucigașul lui Jin în numele lui Dumnezeu! țipă.

-Nu știu nimic, mint. Încarcă pistolul și mă împinge cu el.

-Dacă nu-mi spui în momentul ăsta îți zbor creierii!

-Fie! Este unul dintre voi, da? O femeie, ce s-a dat drept altcineva, drept o fată ce a fost dată dispărută cu câteva zile înainte de crimă! spun tot într-un glas. Se îndepărtează de mine și se plimbă dintr-o parte în alta a camerei în decurs de 10 minute. După se întoarce brusc, îi face un semn bărbatului de lângă mine, cel care ținea tableta cu videoclipul cu Taehyung. O lasă pe masă. Îmi pune o cârpă la gură și adorm instant.

●●●●

Mă trezesc cu dureri mari de cap. Eram înapoi în camera aceea, pe pat, legată. Mă vait din cauza durerii de cap, până să observ că nu eram singură. Mai era cineva cu mine, un bărbat, dar nu îi vedeam fața.

-Bună? spun. Se întoarce spre mine și în sfârșit simt că ceva bun mi se întâmplă. Era Taehyung. Zâmbesc cu un zâmbet uriaș la fel făcând și el. Aș vrea să sar acum în brațele lui și să-l sărut până nu mai am aer, dar amândoi eram legați.

-Ești bine? mă întreabă. Dau din cap afirmativ și îl privesc. Era plin de sânge, zgâriat pe față, ciufulit și murdar. Nu era bine, și asta era vizibil. Era obosit și probabil îndurerat. Îl priveam cu milă, în ce ne-am băgat?

-Ce ai pățit? întreb făcând referire la aspectul lui. Mă privește confuz, apoi dă o privire scurtă către hainele lui și oftează. De rezeamă de marginea patului în care stătea, și privește în gol.

-Pot să zic că nu am fost foarte cuminte, spun râzând. Era un râs fals, nu era râsul lui. Îmi venea să plâng.

-Ce ți-au făcut? îl întreb. Mă privește zâmbind, cu un zâmbet iubitor și afectuos ce-mi făcea sângele din vene să pulseze.

-Au spus că vor să te răpească. M-am enervat și i-am dat unuia dintre ei un pumn, apoi iți dai seama ce a urmat, spune privind melancolic spre pantalonii lui rupți, jucându-se cu materialul. Este trist să vezi cum persoana iubită și-o ia în locul tău. Aș împărți orice cu el: viața, copii, familia, banii, mâncarea, hainele, orice! Dar nu durerea, tristețea, sau orice alt sentiment de genul. Voi fi egoistă și le voi păstra pentru mine, el nu le merită. Ușa se aude, pe ea intrând un bărbat ca de obicei, mascat. Avea o masă plină cu mâncare, uimitor. A pus-o lăngă patul meu, apoi a mers la Taehyung și l-a dezlegat. L-a târât după el și l-a obligat să urce în patul pe care stăteam eu. L-a legat în același fel în care eram și eu legată. Eram recunoscătoare că l-a lăsat să stea lângă mine. L-am îmbrățișat strâns. Bărbatul a plecat iar noi am început să mâncăm. Taehyung era mai aproape de masa cu mâncare așa că m-a hrănit, chiar dacă îi venea destul de greu. Cum una dintre mâinile lui îi era legată, îi venea destul de greu.

După ce am mâncat, m-am așezat cu capul pe pieptul lui el mângâindu-mă cu mâna lui liberă. Mirosea frumos, era singurul lucru din camera aia care mirosea frumos. Îmi venea să plâng fără motiv, cu ce motiv am ajuns aici? Stăteam și priveam îngândurată în gol. De ceva timp am în cap să îi spun lui Taehyung că sunt demon, dar îmi e frică de reacția lui. Dacă îl pierd...nu pot să îl pierd! Dar într-o relație nu e bine să te ascunzi după deget, și eu sincer nu prea aș vrea asta. M-am ridicat și m-am rezemat pufnind zgomotos. Ce ar trebui să fac?

-Ai pățit ceva? mă întreabă. Dau negativ din cap și continui să mă gândesc. Ăsta ar fi un moment bun, chiar perfect în care aș putea să îi spun. Suntem aici legați, unde ar putea pleca? Dar ceva îmi spune să nu o fac, nu este o alegere bună. Sincer nu știu ce să fac... probabil voi lăsa ca totul să vină de la sine, indiferent de consecințe.

●●●●

Dimineața suntem treziți violent de o cană cu apă rece. Tresărim amândoi și ne strâmbăm. Cât era ceasul, 5?

-Mâncați astea mai repede și peste 20 de minute venim înapoi să vă luăm. Șefa vrea să termine odată pentru totdeauna cu voi! spune bărbatul și pleacă. Chiar așteptam să termine odată și să putem pleca. Mi-am promis că nu mă mai bag unde nu-mi fierbe oala. Am început să mâncăm, nu era cine știe ce, dar măcar mâncam. Peste 20 de minute apar 2 bărbați, ne dezleagă și ne pun ceva la gură pentru a adormi.

Suntem treziți iar de o cană cu apă rece, parcă mai rece decât prima dată. Eram legați de niște scaune într-o cameră întunecată. Semăna cu cea de ieri doar că mai mică. Apare iar acea femeie, doar că de data asta purtând doar o pereche de ochelari. Are de gând să-și arate identitatea? Poartă în mână doua pe care le pune pe masă zgomotos. Vine spre noi și ne privește. Zâmbește și se sprijină de masă. Se joacă cu ochelarii parcă vrând să ii dea jos, dar parcă nu.

-Dăi jos odată! țip. Unul dintre bărbați a îndreptat pistolul spre mine, dar femeia i-a făcut semn să se îndepărteze. A râs apoi s-a întors cu spatele. A pus ochelarii pe masă, apoi s-a întors și ne-a zâmbit. Nenorocita!

- Puteam să jur că tu ești! mormăi. Tzuyu râde din nou, cam veselă azi, apoi ia pistoalele de pe masă devenind serioasă.

-Acum, aș vrea să vorbesc cu dragul Taehyung, spune. Ce alegi? Te împușc pe tine și pe ea o las în viață, sau o împușc pe ea și te las pe tine în viața? întreabă. Asta e penibil! Îl privesc temătoare el privind în spre podea. Nu face asta Taehyung!

-Nu voi alege! țipă. Tzuyu râde și vine spre el încrezătoare.

-Haide, ce e mai important? Viața ta, spune și îndreaptă pistolul spre pieptul lui, sau a ei? Taehyung mă privește disperat, neștiind ce să facă. Tzuyu încarcă pistoalele și le îndreaptă spre noi.

-Ultima încercare. Ori alegi, ori vă rad pe amândoi de pe fața pământului! țipă. Ridic privirea spre Tzuyu intantaneu.

-Taehyung ascultă-mă. Alege ce e bine, ce crezi tu că e bine! îi spun. Taehyung mă privește cu regret și șoptește mai mult pentru el, dar am reușit să îi citesc pe buze: "Îmi pare rău...".

-Aleg...să trăiesc eu. Împușc-o! țipă Taehyung.

-Prea bine! spune Tzuyu și trage.