HEAVEN

Cap12- Netflix

    Mă trezesc brusc cu o durere de cap. Îmi verific telefonul,era ora 2 dimineața. Mă ridic încet și merg spre bucătărie pentru a-mi lua o pastilă, în timp ce încercam să îl apelez pe Jin. Acesta mă sunase cu câteva minute înainte să mă trezesc, dar aveam telefonul pe silențios. M-am sprijinit cu cotul de blatul de la bucătărie, ținănd în mâna dreaptă telefonul și în mâna stângă paharul cu apă. Sorbeam zgomotos din acesta și pufneam când îmi răspundea căsuța vocală. L-am sunat de două ori dar niciun semn că ar dori să răspundă. Îmi pun telefonul pe sonor și îl las pe masa din sufragerie. Dacă vrea să mă sune o va face. Dau drumul la televizor și intru pe Netflix în căutarea unui film. Am găsit destul de rapid unul, așa că am mers să-mi fac niște floricele. Nu prea pot să mă uit la ceva fără sa ronțăi. Mă trântesc pe canapea și pornesc filmul. După vreo douăzeci de minute primesc o notificare, era Jin. Pun pe pauză filmul și îmi accesez telefonul.

Jin: "Scuze că nu am putut răspunde, făceam un duș"

"Este în regulă, tocmai priveam un film"

Jin: "De ce ești trează la ora asta?"

"M-am trezit cu o durere de cap, și nu prea mai pot adormi la loc"

Jin: "Ai nevoie de ceva?"

"Nu, nu. Sunt bine! Auzi? Ai vrea să vii la mine să ne uităm împreună la film? Mă simt cam singură"

Jin: "Bine. Vin imediat!"

Aveam nevoie de cineva în momentul ăsta,și cred că Jin este cea mai bună opțiune. Pare de încredere, și cu siguranță este mai bun decât orice Taehyung. Da, încă mă gândesc la el. Nu regret că i-am spus acele cuvinte, până la urma nici el nu a fost mai prejos. M-a călcat în picioare,a jucat samba pe mine. Probabil dacă mă voi preface că am uitat. Că am uitat de întâmplarea asta...că am uitat de el, poate așa voi fi mai bine. O bătaie în ușă s-a auzit. M-am ridicat, mi-am pus halatul și am deschis ușa cu zâmbetul pe buze. Probabil era Jin. Zâmbetul mi-a zburat imediat, iar inima îmi bătea tare. Ce mai vrea acum?

-Ăm... pot să intru? întreabă. Îi fac loc să intre. Ne punem amândoi pe canapea.Așteptam cu mâinile în sân ca el să înceapă.

-Știi... îmi pare rău pentru ce ți-am spus înainte. Chiar nu am gândit și știu că mă crezi un bou, pentru că asta sunt dar chiar îmi pare rău. Când mă enervez nu mai gândesc pur și simplu, se scuză. Un mic zâmbet mi-a apărut pe buze. 1-0 pentru mine, Kim Taehyung. Îmi iau fața de serioasă și mă gândesc la ce aș putea să îi spun.

-Și ce propui? întreb superioară. Nu vreau să par o disperată. înima mea l-ar săruta în momentul ăsta, dar nu mă las așa ușor. Se uită la mine cruciș.

-Să uităm că s-a întâmplat asta. Și... să rămânem prieteni, ok? îmi propune.

-Deja am uitat. Prieteni, nu știu ce să zic. Vom vedea cu timpul. Dar așa ceva să nu se mai repete, altfel te dau afară în șuturi, îl ameninț. Până la urmă trebuie să îmi iau și locul de manager. Zâmbește ștrengar și mă îmbrățișează. Stau câteva secunde apoi îl îmbrățișez și eu.

-Ăm, deranjez? se aude o voce. Tresărim amândoi și ne îndreptăm privirea spre ușa. Era Jin cu 4 cutii de pizza în mână, un bax cu doze de suc și o pungă cu niște cutiuțe ce păreau a fi pastile. Îi zâmbesc acesta făcând la fel. Taehyung se uita ba la mine, ba la el, cu o față derutată.

-Știam că pleacă la cineva, da nu credeam că la tine, spune Taehyung atât de încet încât doar eu am auzit. Zâmbesc el zâmbind înapoi, dar fals. Jin a lăsat mâncarea pe masă, apoi a plecat la baie.

-Mulțumesc că mă ierți. Nu am vrut să fac o impresie rea, continuă Taehyung.

-Nu e nimic. Nici eu nu am făcut o impresie așa bună, îi răspund. Avea privirea fixată și era total absent. La ce se gândea?

-În legătură cu sentimentele pe care le ai pentru mine, mă voi face că nu știu, spune. Inima îmi bătea tare.

-Ăm... e ok. Nu sunt șanse oricum să avem o relație din foarte multe motive. Te voi lăsa să-ți continui relația, iar eu îmi voi căuta pe cineva, mint. Probabil nu voi trece peste el așa ușor, dar măcar mă voi împăca cu ideea și voi supraviețui mai ușor suferinței.

-Bine atunci te voi lăsa. Distracție plăcută cu Jin, spune și se pregătește să iașă.

-Sfat. Pentru viitor încercă să nu-ți mai schimbi stările așa brusc, e ciudat.

-În general nu regret ce fac, dar asta este prima dată, zâmbește și pleacă. Ar trebui să fiu bucuroasă, pentru că am lămurit într-un fel situația cu Taehyung, dar ar trebui să fiu dezamăgită de mine, deoarece l-am lăsat să mă joace pe degete și să mă mototolească după bunul plac. Dar asta este. Sentimentele mele pentru el mă vor controla la nesfârșit. Degeaba îmi propun să îl dau uitării, dacă mi se înmoaie picioarele doar când îl văd.

-Ești bine? mă întreabă Jin. Încuvințez și îi fac loc lângă mine. Dau drumul la film și începem să înfulecăm. Sincer îmi era foame.

-Este foarte bună pizza asta, de unde ai luat-o? îl întreb aproape cu gura plină. Zâmbește și îmi șterge colțul gurii cu un șervețel.

-Am făcut-o eu, spune și casc ochii mari. Este genială. Continui să mânânc până mai am puțin și pocnesc, apoi mă așez comfortabil pe canapea. L-am văzut pe Jin încordat și parcă stresat, așa că l-am luat în brațe și mi-am pus capul pe pieptul lui. A zâmbit, știu asta. Mi-a făcut semn să mă ridic. Am făcut întocmai chiar dacă nu înțelegeam ce vrea să facă. S-a întins pe toată canapeaua, apoi mi-a făcut semn să mă pun peste el. Am ezitat la început, dar apoi m-am așezat. Până la urmă eu am început. A luat o pătură de la capul lui, ne-a învelit, apoi m-a strâns tare în brațe. Nu mă puteam abține din zâmbit,  era prea drăguț.

-Stai bine? mă întreabă. Dau afirmativ din cap și îl strâng mai tare în brațe. Mi se părea super adorabil. Stau câteva momente liniștită, apoi îmi amintesc brusc că aveam ceva de făcut. Telefoanele! Mă ridic repede și fug spre cuier. Jin se uita întrebător la mine. Mă așez pe canapea și caut în conversația lui Jungkook cu Namjoon.

-De ce te uiți în conversația lor? mă întreabă. Îi fac semn să tacă și dau scroll în continuare. Unde naiba ești?

-Aha! spun când găsesc mesajul. Jin și-a băgat și el nasul, citind împreună cu mine conversația.

-Nu cred..., spun uimită până peste cap.Jin nu avea nicio expresie facială, nimic.

-Ce nenorociți... spune absent. Este imposibil!