HEAVEN

Cap20- Măcar atât

-Te simți bine? îl întreb. Dă afirmativ din cap apoi se pregătește să plece.

-Unde pleci? îl întreb.

-La mine în cameră. Este târziu și probabil te-ai săturat de mine, râde. Râd și eu la rândul meu. Îl trag de mână și îl oblig să stea jos lângă mine. Nu vreau să plece. Îl strâng în brațe el făcând la fel.

-Mulțumesc pentru azi. Nu era nevoie! spune. Îmi ridic privirea, îi mângâi fața cu o mână și îl privesc adânc în ochi.

-De ce n-ar fi nevoie? Meriți. Poate mi-ai spus tu mie odată cuvinte nu foarte agreabile dar le-am dat uitării. Până la urmă nici eu nu am fost întocmai delicată, zâmbesc. Chicotește și el. Îmi ia mâinile în mâinile lui și mi le mângâie.

-În legătură cu asta, nu știu ce a fost cu mine atunci. M-am enervat pur și simplu. O iubesc mult pe Tzuyu, sau o iubeam..., spune încet. Se lasă liniștea pentru o clipă. Taehyung plângea.

-Hey, hey, hey! Nu plânge. Este bine. Uită-te la mine, îi trag fața în palme și îl oblig să se uite la mine. Indiferent cât de imatură a fost Tzuyu, te înțeleg dacă o să ai sentimente pentru ea. Eu voi fi mereu aici, a doua obțiune pentru tine, spun. M-au durut puțin propriile mele cuvinte, dar probabil pe el l-au ajutat.

-Nu ești a doua obțiune!

-Ba cred că da, surâd. Mai bine a doua obțiune decât niciuna. Acum haide schimbă-te. În seara asta dormi cu mine, ai nevoie de cineva lângă tine.

-Nu știu dacă este bine..., spune cu capul în jos.

-Ai făcut dragoste cu mine dar nu crezi că este bine să dormi cu mine? Serios? chicotesc. Râde și el, apoi își ridică mâinile în semn că se predă. Îi zâmbesc și intru în baie să fac un mic duș. La o durată scurtă de timp ușa se deschide. Închide ușa cu cheia și intră în cabină. Îmi sărută spatele, apoi gâtul, în timp ce face liniuțe cu degetele pe corpul meu. De la gât, până peste fund. Îmi strânge fundul tare când ajunge la el, apoi mă întoarce brusc și mă sărută. Mă lipește cu spatele de peretele rece, eu tresărind puțin când fac contact cu el. Îmi mângâie piciorul apoi își lipește ambele mâini de fundul meu și strânge ridicându-mă în același timp. Mă sărută apăsat eu apucându-l de cap și obligându-l să se aplece. Mă ridică la el în brațe pentru a îi fi mai ușor. Îmi mușcă buza semn că vrea mai mult. Intră în mine, acum fiind mai diferit. Nu mă mai durea, un sentiment de plăcere se plimba prin tot corpul. A început direct cu mișcări agresive, nu puteam ține pasul. Gemete îmi ieșeau pe gură ca pe bandă. Mi-a pus mâna la gură si a mărit atât de tare ritmul încât am simțit că voi cădea din picioare. Brusc a început să diminueze viteza, lăsându-mă să mă odihnesc.

●●●●

-Cred că partida asta a fost mai diferită decât prima oară, spun. Îmi ridic privirea spre el. Îmi zâmbește și mă mângâie.

-De ce spui asta?

-Nu știu. Am simțit altceva, îi răspund. Mă ridic de pe pieptul lui și mă întind cu capul pe pernă. Îmi face semne pe burtă.

-Și eu am simțit ceva, ceva ce simțeam cu Tzuyu, afirmă. Doar nu...

-Ce vrei să spui?

-În momentul acela, în baie, am simțit sentimente puternice. De iubire! recunoaște. Inima îmi bătea tare și un zâmbet mi-a apărut pe fața, dar nu era un sentiment dedicat mie.

-Iubirea ca iubirea, dar nu era pentru mine, spun. Probabil ți-ai imaginat că sunt Tzuyu, concluzionez. Mă privește puțin apoi oftează.

-Probabil ai dreptate, spune și se întoarce cu spatele la mine. Dar totuși, dacă între noi nu va exista iubire, măcar prietenie.

-Macar atât, spun și îl iau în brațe pe la spate. Se răsucește și mă lipește de pieptul lui. Nu-mi pierd speranța.

●●●●

Telefonul sună. Mă trezesc puțin amețită. Mă ridic din pat, mă îmbrac cu niște haine și merg în spre bucătărie. Acolo Taehyung deja pregătea micul dejun. Îl îmbrățisez și mă așez somnoroasă la masă. Îmi pune mâncarea în față și încep să mânânc.O bătaie violentă s-a auzit în ușă. Merg grăbită și deschid. Era Jungkook.

-Ce s-a întâmplat de băți ca nebunul?! mă răstesc.

-Trebuie să vezi asta! spune și îmi face semn să îl urmez. Fac întocmai. Luăm liftul pentru a ajunge mai repede jos. Mă trage de mână afară, lângă o ambulanță.

-Ce se petrece aici? întreb. Jungkook îmi face semn să mă îndrept spre ambulanța. Ușa era deschisă așa că am intrat.

-Cum ai ajuns în starea asta?! mă răstesc. Domnule, ce s-a întâmplat? întreb medicul.

-A suferit mai multe înjunghieri consecutive cu un cuțit. Sunt șanse să supraviețuiască, dacă totul decurge bine. Am căscat ochii și am început să plang. Este numai vina mea. Dacă nu îi spuneam de bilet acum nu era aici. Naiba să mă ia! Ușile se inchid și mașina pornește. Rezistă Jin!

  Ajungem destul de repede la spital. Merg alături de medici, lângă targă, până o asistentă îmi spune să mă opresc. Intrau în operație. M-am așezat pe scaun și am așteptat. La scurt timp apar și băieții, Taehyung se pune lângă mine și mă ia în brațe. Am început să plang.

-Calmează-te Alina, va fi bine!