HEAVEN

Cap7- Nu sunt un criminal, sunt un demon

Este dimineață. Mă trezesc în camera Managerului cu o mică privire derutată pe chip. Cum dracu am ajuns aici? Mă ridic și incerc să-mi iau zborul spre camera băieților dar nu pot. Ce naiba... Merg spre prima oglindă și mai că îmi vine să leșin. Unde îmi sunt aripile? Stau câteva minute și mă găndesc, apoi brusc mințile îmi vin la loc ca și cum am primit o cărămidă în cap.

-Chiar sunt om...? Chiar sunt om! spun entuziasmată. Mereu mi-am imaginat o viață în stilul ăsta.Bucuria mea dispare instant când îmi amintesc "îndatoririle" pe care un manager le are.M-am îmbrăcat alene și am plecat jos să îi trezesc pe băieți așa cum obișnuia vechiul manager să facă. Numai gândul că voi da ochii cu Taehyung și el îmi va putea vorbi mă face să simt ceva dubios în stomac. Corpul oamenilor e ciudat.

Deschid ușa apartamentului și încep să strig.

-Trezirea melci adormiți!

- Ce e cu toată zarva asta? spune Taehyung ieșind din camera lui în boxeri, fară nici o rușine. În spatele lui apar și restul plus încă 3 baieți necunoscuți. Cine-s ăștia?

-Ar fi timpul să vă treziți. Și vă rog acoperiți-vă cu ceva , spun și le atrag atenția asupra hainelor pe care le poartă, sau mai bine spus pe care nu le poartă. Taehyung se uită strâmb la mine, mă studiază din priviri și pleacă. Un puști ce părea puțin mai micuț la ani face o față de cățeluș plouat, iar atunci când mă apropii de el fuge în prima cameră liberă. Ciudat tare băiatul.

Îi aștept pe toți în liniște. Mă găndesc la cuvintele potrivite atunci când va trebui să le explic cine sunt.

- Bună eu sunt Alina și voi fi nou vostru manager! Nu...pare prea basic. De azi v-ați ales cu un nou manager! Mnu.... tot nașpa sună.

Am ținut-o așa până ce în cameră și-au facut apariția Yoongi și Namjoon. Yoongi...mereu mi-am imaginat cum va fi prima discuție cu el. Amândoi se uitau cu semne de întrebare la mine, dar niciunul nu era prea entuziasmat să întrebe ceva. Probabil îi asteptau și pe restul.

Când aceștia și-au făcut apariția eram sigură ca vor urma multe întrebări așa că am ales să vorbesc prima.

- Cu siguranță sunteți toți curioși să aflați cine sunt, spun, toți aprobându-mă. Eu sunt nou vostru manager.

-Manager? întreabă unul din băieții pe care nu îi cunosc.

-Da. Vechiul manager a ...demisionat, născocesc o minciună pe moment. Toți se uitau la mine dubios parcă aș fi un criminal în serie. Nu sunt un criminal sunt doar un demon, este o diferență. Au făcut schimb de priviri apoi unul dintre ei sparge liniștea.

- Dacă tot vom sta împreună ceva vreme, eu sunt Jimin, el este Hoseok, Namjoon, Jin , Yoongi , Jungkook și Taehyung.

-Încântată de cunoștința! spun respectuoasă.

-Ești o norocasă că vei avea ocazia să locuiești în aceași clădire cu 7 barbați sexy, spune Namjoon cu un glas seducător.

-Nici n-ai idee cât de fericită..., mormăi pe sub mustață uitându-mă cu coada ochiului la Taehyung. Stătea în fața mea cu mâinile în buzunar și doar cu o pereche de pantaloni pe el. Băiatul ăsta nu înțelege sensul cuvintelor "a te îmbrăca".

-Poftim? întreabă Hoseok derutat.

-Nu nimic, îi răspund și mă ridic de pe canapea. Va trebui să mă interesez de stilistele băieților. Să sperăm la unele urâte, cel puțin pentru Taehyung.

-Deja pleci? mă întreabă Jimin.

- Da, merg să vă aleg stilistele. Când mă pregăteam să ies pe ușa simt o mână cum mă oprește. Era Taehyung.