HEAVEN

Cap14- Prima dată cu Jungkook?

-Bilet? Ce bilet? întreabă nedumerit. Mă uitam cruciș la el. Nu știa de bilet, acum trebuie să găsesc o scuză bună. Nu vreau să îi spun acum, până ce nu stăpânesc situația nu voi pune alți oameni în pericol.

-Ăm... biletul de la o prescripție! Știi când am fost acum câteva zile la magazin? Namjoon m-a rugat să fac o mică oprire și la farmacie să îi iau niște pastile!

-Păi dacă i-ai luat pastilele, de ce mai ai nevoie de prescripție?

-Pentru că... am uitat să le iau. Da! A început să bată vântul tare și mă temeam că vă ploua și cum nu aveam umbrelă am luat-o la fugă spre casă!

-Interesant! Dar știi ce mai e interesant? zâmbește șiret. Tu ai fost la magazin marți, nu? Cum să spun... marți nu a fost nici măcar un vânt călduț, nimic! spune și se ridică în picioare. Am început să mă panichez. Nu știam dacă să mint în continuare sau să îi spun adevărul.

-Așa că nu mă minți și spune-mi ce e cu acel bilet, se apropie de mine și mă apucă de mâini. Îl privesc în ochi, apoi dau un ocol încăperii cu privirea.

- Nu vreau să îți spun, răspund într-un final. E mai bine așa.

-De ce nu vrei să-mi spui?

-Pur și simplu. Tot ce pot spune este că acel bilet e foarte important. Dacă cumva găsești o hârtiuță mică, mototolită, cu o lebadă neagră pe ea, să nu-l deschizi. Să mi-l aduci direct mie, bine? îl rog. Mă privește absent pentru un scurt moment, apoi dă afirmativ din cap. Îl îmbrățișez și plec spre camera lui Jungkook. Aveam de lămurit multe cu el și de data asta am întăriri. Spray-ul cu piper și un mic cater. Tăietură pentru tăietură. Sper să nu se lase cu vărsare de sânge, dar dacă va fi cazul, sigur nu va fi sângele meu.

Ies din cameră și merg spre lift. Mă rugam în gând să nu mai dau peste vreo șcenă care mi-ar strica dispoziția total. Apăs pe buton și aștept îngândurată liftul.

-Intri sau ce? se aude o voce. Tresar și îmi ridic privirea. Liftul coborâse. Am intrat și am apăsat pe butonul cu numărul etajului.

-Ești bine? întreabă Taehyung. Dau aprobător din cap și îmi mut privirea în partea opusă. Se apropie de mine și îmi pune mâna pe frunte. Ce naiba face? Îl privesc întrebătoare urmărindu-i fiecare gest. Era așa de delicat.

-Nu ai febră. Alina mă auzi? Alina? ...Alina! țipă. Tresar revenind la realitate. Eram prea absorbită de prezența lui aici.

-Da te aud, îi răspund la scurt timp. Mă privește atent.

-Ești cam îngândurată, îmi atrage atenția. Dau aprobator din cap în semn că sunt de acord cu afirmația lui, ies din lift și îi fac cu mâna el făcându-mi înapoi. Ajung în fața camerei lui Jungkook. Trag aer adânc în piept, scot spray-ul cu piper și intru. Stătea în pat butonând telefonul, îmbrăcat doar cu o simplă pereche de boxeri. Am încercat să nu privesc în jos și pentru prima oară să încerc să câștig provocarea "Don't look down". Mi-am pus mâinile în sân și am așteptat să lase mobilul jos din mână și să mă privească.

-Ce dorești? mi se adresează absent și plin de plictiseală. Îmi dau ochii peste cap și îi iau telefonul din mână.

-Ce doresc? O excursie în Caraibe, o vilă cu pișcină, idoli întregi la minte, răspund punând accent pe ultima propoziție. Mă privește ca la un spectacol cu clovni apoi se întinde pe spate. Îmi face loc să mă așez lângă el dar ezit.

-Haide, de data asta jur să nu te mai ameninț cu cuțitul, spune amuzat. Mă așez dar păstrând o distanță. Zâmbește și mă privește cu o fața de prost.

- Dă jos pantofii și întinde-te, ești cam crispată, mi se adresează. Pufnesc zgomotos șocată de atitudinea lui și mă descalț. Mă întind încă păstrând o distanță între noi, care încet-încet se diminuează. Se așează lângă mine, își pune mâna pe piciorul meu și o plimbă de sus în jos. Încerc să i-o îndepărtez dar nu-mi iese.

-Care era materia ta preferată la școală? pune o întrebare fără sens. Aveam impresia că glumește, dar expresia lui facială spunea altceva. Am stat puțin și m-am gândit apoi am răspuns.

-Muzica probabil, nu știu. Dă din cap în semn că a înțeles. Îmi deschide prohapul de la pantaloni dar îl opresc. Mă privește amuzat, se întinde peste mine și ea o pereche de cătușe dintr-un sertar. Mă leagă de pat apoi continuă să se joace cu pantalonii mei.

-Știi, a mea era sexologia.....mhm sexologia. Îmi plăcea mult. Mereu am fost curios, mereu am vrut să testez, până într-o zi cănd ghici, am făcut-o. De atunci, nu mă mai pot opri. Când văd femei frumoase, atractive și sexy ca tine îmi e greu să-mi potolesc prietenașul dornic mereu de joacă, spune și face semn cu privirea spre boxerii lui.

-Așa abordezi tu victimele? întreb când mintea îmi zboară la adevăratul Jungkook.

-Ce? Victime? râde. Tu nu ești victimă, nu aș vrea sa pierd asemenea femeie, spune atrăgând atenția asupra corpului meu. Îmi dă pantalonii jos jucându-se cu chiloții. Scapă repede de ei, scufundâdu-și capul între picioarele mele. Senzația era de nedescris, pentru o primă încercare. Da, sunt virgină. Singurele dăți în care mi-am tras-o sunt în vise, atât. Sincer, nu vreau ca Jungkook să fie primul, am altă idee mai bună. Încerc să îl opresc dar acesta continuă. Și-a scos prietenașul din boxeri și l-a lipit de zona mea sensibilă. Am gemut înfundat.

-Nu, nu o face! țip.

-De ce? Îți este frică? întreabă amuzat. Dau afirmativ din cap iar el rămâne șocat.

-Nu mă așteptam la asta. Ai noroc să ai o primă partidă cu un zeu ca mine, se laudă. Îmi dau ochii peste cap și continui să mă zbat. Îmi prinde picioarele și se pregătește să intre.

-Ce mama mă-sii faceți aici?