AUT VERA SOMNIA

Cap.46. Gânduri veșnice și filosofie.

      Mobeea avea nevoie de tot atâta afecțiune cât avusesem eu cândva... Dacă m-aș fi despărțit de ea în clipele acelea, murea... Iubirea era prea mare și nu putea rezista, în cazul vreunei despărțiri... Îmi aminteam unele versuri din cântările frumoase pe care le cântam duminica la biserică... Mobeea mă asculta plină de pace...
  - Cântecele tale vorbesc mereu despre dragostea lui Dumnezeu...
  - Da... Dumnezeu ne iubește...
  - Dumnezeu are un fiu?
  - Da... Isus, care și-a dat viața pentru noi...
  - Pentru noi? Întrebă Mobeea cu ochii măriți.
  - Pentru toți păcătoșii de pe pământ.
  - A avut un fiu foarte bun... Îmi pare rău că a murit...
  - A fost omorât, dar a înviat...
  - A înviat? E posibil?
  - Da... A înviat după trei zile. La Dumnezeu, totul e posibil.
  - Acum unde e Isus?
  - Lângă Tatăl Lui, dar e și aici, sunt sigur. A fost mereu...
  - Aici?? Întrebă Mobeea uitându-se în cameră.
     Zâmbind am continuat:
  - Da... E invizibil ca și Tatăl Lui...
  - Tot ce-mi spui, e destul de ciudat dar te cred...
  - Ce te face să mă crezi?
  - Toate lucrurile pe care le-ai spus despre lumea ta sunt ciudate și totuși adevărate...
  - Mda...
  - Oare a murit și pentru Mikatto?
  - Sunt sigur că da, dar el va fi pedepsit...
  - De Isus?
  - Da...
      Aceste discuții se prelungeau ore în șir. Lângă ea, eram bucuros să-i răspund la toate întrebările... Câteodată era foarte curioasă.
      Mobeea începu să meargă prin cameră, ajutată de mine. La primii pași, picioarele îi tremurară... Uitase să meargă, sau se dezobișnuise... Ce fericită era!
  - Cât te iubesc de mult... Spunea Mobeea în clipele acelea...
  - De ce mă iubești tu, Mobeea?
  - O, sunt prea multe pentru care te iubesc!
  - Spune-mi, măcar una...
  - Una... Te iubesc, pentru că ești bun...
  - Pentru ce mă mai iubești?
  - Pentru că tu, mă iubești la fel de mult, iar acesta e ultimul lucru pentru care te iubesc...
  - Crezi că te iubesc? Întrebam eu, prefăcându-mă nepăsător.
  - Nu mă mai tortura! Sunt sigură că-i așa! Spunea ea blând...
  - Ce te face să crezi asta? Întrebam tot nepăsător...
  - Nu mai glumi atât! Ai făcut atâtea pentru mine... Cred că ești ca Isus de care ai pomenit...
  - Ei, să știi că nu mi-aș da viața pentru toată lumea...
  - Dar era să ți-o pierzi de multe ori, salvându-mă!
  - Pentru că te iubesc Mobeea, pentru că te iubesc!
  - Fă-mă să o cred și pe aceasta! Spunea Mobeea prefăcându-se...
      V-aș plictisi cu atâta vorbărie... Uneori rămâneam gânditor, contemplat de Mobeea fără să știu... Ajunsesem la concluzia că omul e total perfect. Pare ceva ieșit din comun... Istoria creației, biologia legii și logica spun că Dumnezeu ne-a făcut după chipul Lui... Arătăm ca El, de mici avem același suflet curat ca al Lui, deci suntem perfecți. Păcat că nu suntem perfecți, decât până la o anumită vârstă... În adâncul sufletului nostru, suntem perfecți... Toate lucrurile imperfecte sunt adăugate de propria persoană sau de ucenicii celui rău... Un copil iubește, iar mânia îi trece repede, însă un om matur își controlează ura, și o menține sub control, pentru a se răzbuna...