AUT VERA SOMNIA

Cap.31. Se leagă o nouă prietenie.

Homaii, se obișnuiseră cu noi și noi cu ei. Mobeei, nu-i mai era frică de ei... În câteva luni, Nasinason învăță câteva cuvinte de la mine și astfel puteam închega, o convorbire... Eram sigur, că va învăța să vorbească destul de bine... În colo, homaii nu prea aveau griji... Mamele și copiii, culegeau fructe, iar tații se duceau la vânat. Ocupația celor din urmă, era deosebit de grea... Homaii, nu știau să folosească arme. Aveau doar câteva bâte și câteva frânghii grosolane, de care se serveau în diferite moduri... Într-o zi, l-am învățat pe Nasinason să folosească sulița, iar acesta prinse repede la cap. Era nespus de fericit, când întorcându-se seara, încărcat cu vânat, îmi spuse:
- Nasinason, prietenul tău bun. Ajutat să vâneze!
- Pentru nimic Nasinason. Acesta, vru să îmi dea o parte din vânat, însă am refuzat, arătându-i familia sa, care era și cea mai numeroasă:
- Eu nu am nevoie Nasinason. Ei, în schimb, au...
Mâncau carnea crudă, însă după ce o scurgeau de sânge... Felul lor sălbatic, ma impresionat profund. Am vrut să-i învăț cum se folosește focul, însă Nasinason îmi spuse:
- Foc este bun, dar foarte periculos. Nu este timpul acum. Trebuie, ca singuri descoperim.
- Bine, dar de ce se spune că homaii, sunt atrași de foc? L-am întrebat curios.
- Nansis, căpetenie omorâtă de tine, dorea foc. Spuse nerenunțând nici la limbajul semnelor.
- Cum omorâtă de mine? Am întrebat, neînțelegând...
- Da, când răpit pe Mobeea! Nansis, era căpetenie nouă, căci tatăl lui, a fost omorât, tot de tine!
Nu mai înțelegeam nimic! Mai ales că acesta, nu prea știa să vorbească...
- Cum așa în Nasinason? Nu l-am omorât doar pe Nansis, cel care a răpito pe Mobeea?
- Da, dar și pe tatăl lui Nansis. Era căpetenie rea!
- Când l-am omorât? Am întrebat, buimac...
- Acuma două friguri. Omorât sulița, armă bună, în pădure. Luptă foarte grea.
Îmi aminteam! Primul homai ucis!
- Nansis a răpito pe Mobeea ca să se răzbune?
- Da a vrut să răzbune pe tatăl lui!
- Mai sunt homai în afară de voi?
- Sunt mulți răi!
- Mai sunt din cei care au locuit aici?
- Da! În alt loc cu căpetenie rea!
- Tu nu ești rău? Am întrebat, râzând.
- Nu! Eu vreau bun! Spuse acesta foarte serios...
- Dar tatăl lui Nansis, de ce ma atacat atunci? L-am întrebat...
- Oh, desigur. Tatăl era rău dar...
- Dar ce? Am întrebat văzându-l încurcat.
- Nu știu să spun... Avea inima rea, adică, nu gândea bine. Nu fost așa mereu!
- Adică era nebun? Nu era în toate mințile?
- Cred că da!
Legasem o prietenie nouă cu Nasinason. Timpul se scurgea, săptămânile treceau și totul rămânea, parcă neschimbat. Nasinason, mă învățase cum să mă strecor ca o umbră prin pădure, cum să mă cațăr în copaci cu ușurință, sau să îmi fac vânt agățat de o liană. Puteam străbate kilometri în șir, cu foarte multă ușurință. Nasinason, învăță cu ușurință tehnicile kung fu, iar luptele noastre nu erau rare... Devenisem robust și mușchiulos. Aveam o forță aproape egală cu cea a lui Nasinason, cu toate că nu aveam aceeași greutate. Modul în care îmi foloseam forța, se baza mai mult pe concentrație. Puteam omorâ un homai, cu o singură lovitură de deget. Loviturile, știam să le plasez corect, în punctele cele mai vitale... Lovitura cu un singur deget, în mărul lui Adam, putea fi fatală.
Ne luptam ore în șir până ca unul din noi să fie înfrânt... Mereu îl învățam pe Nasinason să lupte fără să ucidă. În schimb, am ținut să-l învăț cum să facă foc...
- Nasinason, îți voi arăta cum se face focul. Nu trebuie să știe toți membrii tribului tău. Vei ști doar tu, ca în caz că ai nevoie de el, să îl poți face cu ușurință...
- Bine... Arată-mi! Spuse acesta emoționat.
I-am arătat și în cele din urmă i-am dăruit, două pietre, care făceau scântei... I-am construit un brâu lat, în care puse pietrele și un cuțit, dăruit tot de mine. Brâul avea multe buzunare, care atârnau în jos. Nasinason și le umplu cu bucăți de sfoară, pietre și alte lucruri, care erau poate nefolositoare...
- Nasinason, tu ai prieteni?
- În afară de tine, doar dușmani...
- Chiar crezi că sunt prietenul tău?
- Da cred! Mai ajutat de multe ori!
- Dar tu îmi vei rămâne prieten, orice sar întâmpla?
- Nasinason va rămâne prieten totdeauna, spuse acesta solemn, ducându-și mâna la piept.