AUT VERA SOMNIA

Cap.16. Scurt inventar...

Mă trezisem dis de dimineață. Am mâncat câteva fructe și m-am decis ca lucrul ce-l începusem cu o zi înainte, să îl termin în ziua aceea care promitea să fie frumoasă și liniștită. Descoperirea corăbiei naufragiate, îmi fu de mare ajutor în viața mea de Robinson. Pentru început, m-am decis să fac câteva rafturi spațioase din resturile de scânduri ce-mi mai rămăseseră. Pe acestea, le-am terminat destul de repede. Semănau cu niște poliți pe care le-am pus în partea de sus a pereților... Acestea se umplură deja, cu diverse obiecte ce-mi erau de folos: ciocane, securi și diverse obiecte mai mărunte.
Am bătut câteva cuie în pereți, ca să agăț frânghiile, săbiile și diverse lucruri care puteau fi agățate.M-am decis ca până după amiază să termin de cărat tot de pe corabie și să le așez pe sortimente, în cabana mea.
Iată inventarul ce-l făcusem lucrurilor cărate de pe corabie:
- cinci cufere cu diverse obiecte de aur.
- două cufere cu argint, acestea având peste cincizeci de kilograme fiecare
- nouă săbii de diferite mărimi și din diferite metale.
- șase coifuri, opt scuturi încă bune.
- un butoi de lemn încă bun, diferite vase de aur, argint și chiar ceramică.
- unsprezece frânghii, cu lungimi până la cincizeci de metri.
- un topor, două securi, o sapă și câteva vârfuri de suliță.
- aproape șaizeci de saci, încă buni de folosit.
- douăzeci de kilograme de cuie, de diferite mărimi.
- un săculeț de piele cu diamante. Nu văzusem în viața mea diamante, însă acestea erau cât oul de găină...
- un fel de sabie, însă cu un mâner cât coada măturii.
- două ciocane, trei ferăstraie, (preistorice pe lângă cele de acasă).
- câteva cuțite, care vă asigur, că nu erau de bucătărie.
- o grămadă de fier, încă bun de folosit, cuie îndoite,vreo doi metri cubi de scândură, cam putredă dar uscată,numai bună pentru foc.
- aproape treizeci de kilograme de smoală pe care o scosesem dintre scândurile corăbiei.
- manuscrisele, care momentan nu mă interesau.
- în rest, o mie de mărunțișuri cu care aș umple un capitol întreg.
Toate acestea le cărasem și le așezasem în cabana mea primitoare. Asta, îmi luase aproape toată ziua. De abia dacă am avut timp să fug până la peșteră, să îmi iau pietrele cu care făceam foc și să vânez câteva potârnichi, pe care le am fript și le-am mâncat cu poftă...
Pe locul unde înainte se afla o corabie naufragiată, acum nu mai rămăsese nimic...