AUT VERA SOMNIA

Cap.13. Gânduri, care ne pun pe gânduri.

Am alergat în locul unde o văzusem că-și îngrijește cuibul ultima dată și am văzut că movila de carne putredă crescuse îngrozitor, iar aerul otrăvit și nociv, mă făcu să amețesc...Am plecat repede de acolo și întorcându-mă la peșteră, am tăiat un braț de fâșii de piele cu care urma să însemn drumul de la cuibul șopârlei, la grămada de carne din fața peșterii...
Gândit și făcut! Drumul presărat cu piele,nu atrase o șopârlă ci opt! În curând nu mai rămăseseră decât câteva bucăți.Priveam uimit la aceste animale ciudate când două din acestea se luară la bătaie mușcându-se și lovindu-se cu coada,de la ultima bucată.
Priveam amuzat și curios de rezultatele luptei...Erau doi adversari diferiți: unul era mai mare și probabil mai bătrân judecând după cicatrice și mărimea dinților și ghearelor ce scurmau pământul... Celălalt era tânăr și deosebit de agil. Se întorcea brusc mușcând și lovind cu coada aproape în același timp. Lupta părea să fie câștigată de adversarul în vârstă însă cel tânăr printr-o lovitură puternică cu coada îl făcu pe rivalul său să își piardă doi dinți enormi și ascuțiți ce căzură în iarba ce parcă era tocată. Acesta, se cătină probabil amețit de durere și fugi lăsând pe rivalul său tânăr să ia bucata de carne și să plece legănându-se .
Eram de-a dreptul bucuros! Aceste animale mă salvaseră de la o muncă grea și care ar fi durat până la asfințit... Am alergat spre locul unde se luptaseră cei doi. Am căutat cei doi dinți căci mă gândeam că îmi pot fi folositori și nu după mult timp îi examinam bucuros căci puteau fi folosiți ca vârfuri de suliță și mai ales să îmi fac niște cuțite de rezervă. Erau lungi de treizeci de centimetri. La baza acestor canini se vedea măduva din care picura încă sânge. Această măduvă care străbătea aproape jumătate de canin putea fi scobită iar în ea se putea introduce o vargă de lemn.
M-am apucat de treabă căci îmi trebuiau arme deoarece sulița și săgețile le lăsasem cu o zi înainte înfipte în corpul porcului ucis. Mi-am propus ca până pe înserate să îmi termin această îndeletnicire ca următoarea zi să fac o excursie spre malul mării... Întâi m-am apucat să fac sulița cu cel mai mic dintre canini. Scobirea acestuia era anevoioasă deoarece sabia nu intra în acest orificiu din os așa că după câteva încercări de scobire cu bețe m-am gândit să ard caninii.Am făcut un foc zdravăn în fața peșterii și am aruncat caninii în foc. În timp ce focul își făcea treaba m-am dus la lac și după o oră am reușit să prind trei pești împlătoșați pe care i-am pus pe jar. Am scos dinții din foc și i-am lăsat să se răcească. În acest timp eu am făcut rost de același lemn tare cu care îmi făcusem sulița anterioară și de bețe subțiri pentru săgeți... Am întors peștii pe jar și deja începuse să miroase bine. Dinții se răciseră. În orificiu nu mai rămăsese decât scrum și scobind cu un băț am curățat bine interiorul dintelui. Am ascuțit bățul iar apoi l-am introdus în orificiul din interiorul caninului. Acest orificiu era conic ca și dintele propriu zis acesta cântărind aproape un kilogram. Am bătut bine bățul în acest orificiu și am fost foarte mulțumit de invenția mea folositoare. Întradevăr sulița se arunca mult mai ușor și la o distanță mai mare. Peștele se fripse bine. Erau doi pești mari aproape de aceeași mărime și unul mai mic ce l-am dat godăcelului meu care guița și mă împungea cu râtul, cerând de mâncare.
Am mâncat peștele cu poftă de altfel ca și purcelul care își terminase de mult ospățul și aștepta altă porție. I-am mai dat o bucată având grijă ca oasele să le strâng pentru vârfurile săgeților. Am început să fixez vârfurile săgeților în bețele cele subțiri. Reușisem să fac aproape treizeci de săgeți. M-am gândit să îmi fac o teacă și o tolbă în care să îmi pun săgețile însă nu puteam deocamdată deoarece pielea nu era prelucrată. Nu aveam habar cum se prelucrează pielea nici ce înseamnă termenul tăbăcire așa că deocamdată am scos câteva bucăți și le-am întins pe o stâncă să se usuce măcar. Celelalte bucăți una câte una le-am frecat cu o bucată de sare și le-am pus una peste alta într-un colț al peșterii.