AUT VERA SOMNIA

Cap.15. Manuscrisul.

Locul pentru cabană l-am ales lângă o pădurice deasă, la numai o sută de pași de corabie. Am curățat locul de lăstăriș ca să îmi pot face treaba nestingherit. Planul era ca această cabană sau cameră de observație, să fie cu ușa înspre mare iar în fiecare perete să am câte o fereastră. Dacă mă mișcam repede aveam să termin treaba până la apus, așa că m-am apucat vârtos de treabă. Am căutat patru copaci drepți, din care urma să îmi fac cei patru stâlpi de susținere ai cabanei. Aceștia nu erau prea groși, însă erau rezistenți. I-am curățat de crengi, apoi am săpat patru găuri adânci cu un fel de hârleț pe care îl găsisem în corabie.
Am pus stâlpii la distanțe egale în gropile ce le făcusem tot la distanțe egale, am acoperit cu pământ treptat și am bătucit pământul în straturi, astfel stâlpii nu se clătinau deloc. Am scos scândurile pereților una câte una. Spre bucuria mea acești pereți erau dubli, deci aveam o cantitate dublă de scândură față de ceea ce crezusem prima dată că am. Le-am cărat pe toate, inclusiv ușa zăbrelită cu tot cu tocuri la locul unde începea să ia formă cabana mea. Era singura ușă zdravănă de pe toată corabia, ușa de la camera ce servise drept închisoare deținutului, ce acum se odihnea sub nisipul plajei...
Am cărat apoi cuie, ciocane, fierăstraie și tot felul de scule, unelte care crezusem de cuviință că îmi vor trebui... Scândurile erau groase, de aproximativ cinci centimetri și de o duritate ce mă duse la exasperare cu toate că nu tăiasem multe dintre ele cu fierăstrăul, deoarece întâmplarea făcuse ca acestea să se potrivească aproape perfect, lungimii dintre parii de susținere. Cuiele ce le scosesem din scânduri, le-am strâns cu gândul de a le îndrepta și de a le folosi cu altă ocazie. Acum aveam să folosesc cuie bune deoarece eram grăbit...
În aproape două ore terminasem de construit cei patru pereți, mai rămânea acoperișul, ce am plănuit să-l fac plat, un pic înclinat, pentru scurgerea apei și să montez ușa, care după mine era partea cea mai grea...În toți pereții cabanei, inclusiv cel cu ușa, scobisem câte o fereastră mică, pe care o zăbrelisem cu întăriturile corăbiei ce erau de fier. Acoperișul îl făcusem repede... Câteva scânduri, apoi o grămadă enormă de frunze de bananier, pe care le-am bătut în cuie, ca să nu fie luate de vânt...Am fixat tocurile ușii după dimensiunea acesteia, iar apoi am prins-o în balamalele-i masive și rezistente... Cabana era gata. Eram de-a dreptul bucuros! O treabă bine făcută ce-mi bucură inima.
Mai erau câteva ore până la apus, așa că m-am gândit să-mi fac un pat în care să dorm și apoi să îmi pregătesc cina... Muream de foame, nu mi-e rușine să o spun după atâta muncă... Un pat, nu era greu de făcut. M-am gândit să-l fac ca un fel de ladă, în care să pun fân moale și parcă mă simțeam relaxat, numai la gândul că voi dormi în așa ceva... Gândit și făcut! Am rupt câteva brațe de iarbă moale, pe care le-am pus pe nisipul plajei ca până seara să fie uscate apoi am făcut patul și cum am mai zis a fost destul de simplu...
Mai doream să fac câteva rafturi în care să-mi pun diverse lucruri, însă acum nu aveam timp... În numai o oră urmă să se întunece. Primul gând a fost să-mi pregătesc cina, însă gândul că nu am cu ce să îmi fac focul îmi duse pe apa sâmbetei planul cu cărnița friptă, care se afla din abundență în această zonă, plan pe care mi-l făcusem de mai bine de două ore... M-am mulțumit cu banane și tot felul de fructe zemoase. Am strâns o provizie aproape egală cu cea mâncată, căci eram sigur că-mi va fi foame în curând... Am strâns fânul ce se uscase pe nisipul fierbinte și l-am așezat conștiincios în patul construit de mine... Fânul mirosea minunat...
Începea să se întunece, așa că m-am gândit să trag un ochi prin hârtiile din cufăr. Trebuie să vă spun că-mi stârniseră curiozitatea de la bun început... Erau confecționate dintr-un fel de pânză grosolană. Literele erau groase, însă nici una nu mi-era cunoscută. Semăna cu o scrisoare, iar la sfârșit în colțul manuscrisului, se aflau inscripționate cu culoarea roșie, un cerc iar în interiorul acestuia două săbii încrucișate, probabil emblema celui ce trimisese scrisoarea. Al doilea manuscris semăna cu o hartă...După ce m-am uitat mai cu atenție, am observat cu nemărginită uimire, că aceasta era de fapt chiar harta insulei mele... Șirul de munți, cascada, muntele cel înalt care era marcat cu un X de culoare roșie, ceea ce mă făcu să cred că altarul era important aici și nu muntele... La capătul șirului de munți în mijlocul pădurii, se vedea pe hartă un loc ciudat marcat cu triunghiuri micuțe. Ceea ce îmi spori uimirea, fu faptul că în mijlocul acestor triunghiuri ciudate se afla unul de dimensiuni mai mari în comparație cu celelalte. Acesta era înconjurat de un cerc roșu, iar în cerc deasupra triunghiului aceleași săbii încrucișate de pe primul manuscris. Mai era un manuscris. L-am cercetat, însă acesta nu avea nimic important. Doar niște desene cu animale ciudate, necunoscute, însă printre ele am recunoscut șopârla întâlnită de mine... Era o pictură, ce-mi plăcu foarte mult. Cercetând curios aceste animale, am observat în colțul manuscrisului ceva dur ce părea că se află în interiorul acestuia. Era ceva foarte fin și foarte dificil de observat. Gândul că această pictură este de fapt un fel de pungă, mă făcu să cercetez grăbit, marginile manuscrisului. Întradevăr acesta în comparație cu celelalte, avea marginile cusute fin. Am tăiat cusătură uneia din margini și am băgat mâna înăuntru... Am scos la iveală un inel și un fel de ban, amândouă destul de ciudate... Amândouă de aur și de o lucrătură foarte fină. Inelul era subțire și banul era la fel. Acesta din urmă, avea gravat pe el un fel de ștanță exact cu insignele văzute pe manuscris, un cerc și două săbii.
Acest ban avea pe dos un fel de mecanism, care după ce l-am observat cu atenție, putea fi potrivit la inel. Astfel acesta, semăna mai mult cu un fel de ștampilă sau sigiliu ciudat, cred și de mare importanță. Am băgat mâna din nou, însă nu am mai găsit nimic... Vrând să pun inelul înapoi, deschizînd punga, am observat în interiorul ei același scris de pe primul manuscris. Am întors curios punga pe dos și într-adevăr, aceeași scriere era inscripționată și aici. Spre diferență de primul, aici unele cuvinte erau scrise cu culoarea roșie, probabil unele cuvinte destul de importante. Tocmai făcusem o descoperire plină de enigme, totuși mă întrebam, dacă aveam să le descâlcesc vreodată...
Am mai mâncat câteva fructe, iar apoi am căzut într-un un somn adânc...