DILSHA / Finalizată

Capitolul 51

Suntem in drum spre tatal lui Chuck. Chiar sunt curioasa ce are de zis. Ajungem in cartierul unde sta Chuck si parcăm. Am mai ramas eu, Dilsha, Chuck,Chloe si James.

C: nu stiu cum v-a reacționa tata cand o va vedea pe Chloe. Spun Chuck si urcam pe pervaz.

J: oh haide Chuck. Data trecuta cand am fost noi doi parea un bărbat puternic si de treaba.

C: nu vreau sa fiu motivul pentru care tata face un infarct! E de ajuns ca e in scaun cu rotile. Spune el.

E: ii povestim prima oara ca a supraviețuit accidentului apoi va intra inauntru ca șocul sa nu mai fie asa de mare,bine? Spun eu si ii fac semn spre usa, semn sa o deschidă.

Intram in casa si il vedem pe tatal lui Chuck in sufragerie, stand in fata televizorului. Cand ne vede zambeste si oprește sunetul, apoi ne saluta.

Chuck ne prezintă pe fiecare apoi spune:

C: uite tata, inainte sa te sperii sau asa vreau sa te intreb daca iti mai aduci aminte de Chloe, sora.. lui? Spune Chuck si arata spre Dilsha.

P: normal ca imi aduc aminte. Spune el pufnind. Fata aia a fost singurul lucru care te facea sa zambesti!

C: tata! Ii atrage Chuck atenția pentru ca acesta avea de cand sa devieze de la subiect. Stii ca a avut un accident si ca..

C: Buna Philip! Spune Chloe care da buzna in casa. Ne uitam la ea cu o privire gen „ce faci aici?" iar ea da din umeri.

C: ce? Nu am mai avut rabdare. Chuck trăgea de timp.

Tatal lui Chuck face ochii mari si zambeste.

P: stiam eu. Spune el încet. Stiam ca nu puteai fi moarta!

C: serios? Intreaba Chuck confuz.

P: normal! Erau multe lucruri care nu prea aveau sens. N-ai de gand sa ma îmbrățișezi? Ii spune Philip lui Chloe si intinde bratele. Ea se apleacă  spre bărbatul in scaun cu rotile si il imbratiseaza.

C: tu nu stii sa mai îmbătrânești deloc? Spune Chloe si incep amandoi sa rada.

Din ce mi-a povestit Beth o data am inteles ca tatal lui Chuck si Chloe au avut o relatie foarte strânsă si ca o trata ca pe propia lui fiica, dat fiind faptul ca parintii lui Dilsha si a ei nu mai sunt prin preajma de mult,mult timp.

Dupa cateva minute de povestit intre ei doi si noi ascultând-ui ,Dilsha sparge gheata.

D: ne poti spune ce voiai sa ii spui lui Rose? Intreaba el oftând.

P: da. Rose ! Spune el si se uite la mine. Nici nu cred ca si-a dat seama ca sunt aici

E: sa inteleg ca.. voiai sa imi spui ceva? Il intreb eu si ne face loc sa ne așezăm.

P: da! Dupa cum știți..Cand aveam noi Academia am facut lucruri rele multora. Nu ne-am luat niciodata de cei inocenti. Aveam treaba cu mafioții, cu guvernul si multe persoane corupte. Un lucru pe care il mai faceam era sa furam secrete naționale si sa le vindem. Faceam multe lucruri. Spune el si chicoteste aducându-si aminte de amintirile lui.

D: am inteles asta. Spune Dilsha fara rabdare.

P: multe persoane vor răzbunare. Asta s-a intamplat in ultima zi a Academiei. Turul 1 al angajaților si a celor care se antrenau trebuia sa se termine si multi plecasera deja acasa. Eu eram in Academia atunci. Imi aduc aminte cum se dăduse alarma si vedeam de pe camerele de filmat persoane înarmate care urmau sa intre in curtea noastra. Știau totul! Fiecare camera de filmat, fiecare obstacol, tot! Am incercat sa opunem rezistența dar nu am putut. Ne tăiase tot felul de comunicații. Eram izolați. Omorâseră deja o jumătate din persoanele ramase. Am decis sa mergem la lupta, multi pe cont propriu, doar cu un radio la ei sa putem comunica intre noi si un pistol. Sala de arme era la subsol si nu aveam cum sa trecem de ei.
Cand am vazut ca suntem depășiți de situație am decis sa urmam protocolul in caz de urgentă.

E: ce protocol? Intreb eu curioasa.

P: in caz de invazie si de pericol de răpire protocolul spune sa ne luam viata. Este mai bine sa mori decat sa fii luat de ei si sa fii torturat pentru informații. Fiecare a semnat acest protocol si au fost de acord de la bun inceput. Am auzit cateva Împușcături chiar si tipete,urmate dupa o liniste totala, semn ca au murit cu toții. Urma sa înghit otrava pe care o aveam ascunsa in birou, dar cineva m-a împușcat in spate. Am căzut la podea si mi-am pierdut conștiința. Următorul lucru pe care mi-l amintesc este ca m-am trezit in spital , paralizat de la solduri in jos. Spun el si vad cum ochii lui incep sa se inunde.

Fara sa vreau, scap si eu o lacrima, iar Dilsha ma ia in brate si ma mângâie.
O liniste pe deplin apare printre noi. Eu am ramas fara cuvinte din păcate. Nu stiu ce sa mai spun.

C: imi pare rau prin ce ai trecut tata. Spune Chuck si ii pune mana pe umăr. Imi doresc sa fi știut de mai demult ca sa pot fi langa tine inca de la inceput.

P: nu aveai cum sa intelegi,fiule. Dar acum da! Acum v-ati luat moștenirea si sunteti pe drumul cel bun.

J: mai aveti ceva de spus? Intreaba James politicos.

P: ahm.. da. Inainte sa lesin am fost capabil sa aud cateva voci. Un bărbat mai in varsta dupa vocea lui ,si o femeie. Nu am putut sa ii vad fiind la podea,dar am putut sa inteleg cateva lucruri.

C: ce ai auzit? Intreb ea curioasa si se aseaza mai bine pe fotoliu.

P: am inteles un nume. "Eva" si am auzit cum bărbatul i-a spus sa verifice baia. "Controlează baia, Eva!" Am auzit din gura bărbatului, urmat de un "da tata!"
Asta a fost tot ce am auzit, inainte sa imi pierd conștiința. Pun pariu ca au crezut ca am murit si nici nu mi-au verificat pulsul.

Eu raman socata. Toata lumea se uita la mine iar eu am ramas blocată.