Lumea lui Jeon Jungkook se sfârșește cand află că nu poate deveni tată, încercând din răsputeri să schimbe diagnosticul blestemat cu diferite vizite la medici dar nimic nou.
Însă, în inima lui răsare o mica speranța când se hotărâse să adopte un cop...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Perspectiva autoarei
După 3 ani...
— Appa!
Strigă fetița fericită și îi sare in brațe bărbatului ce o aștepta la ieșirea din grădiniță.
O ridică în sus fericit, întrebând o:
— Ce a făcut fetița mea astăzi la grădiniță?
— Am făcut un desen cu tine și mami. Uite!
Fericită, fetița îi arată desenul bărbatului ce o privea zâmbind, mergând cu ea spre mașina.
— Este foarte frumos. Tu l-ai făcut?
— Da! Doamna învățătoare, m-a felicitat și ea.
Pași se auziră, intorcând u și amândoi privirea spre sursă. Fetița strigâ fericită, dând u se jos din brațele celui ce o ținea, sărind ui femei in brațe.
— Emmoa!
— Danbi, fetița mea. A venit Yoongi înaintea mea?
— Îhm. Appa a venit înaintea ta.
Zâmbi când auzi cum îl numise pe Yoongi. Însă era și normal în acești aproape 4 ani de zile, el ia fost alaturi.
A ajutat o să facă primi ei pași, fusese martor la primele sale cuvinte, ce Jungkook nu a putut face.
Nu la uitat, nu putea. Chipul fetei ei, o făcea să-și amintească in fiecare zi de Jungkook. Semăna extrem de mult cu băiatul, aducând ui le chip un zâmbet trist.
— Hai să mergem, a.appa are și el treabă la muncă.
Rosti ea cu greu cuvântul tată. Oare cum ar suna să-l strige pe Jungkook, așa ?
— Nu! Vreau sa vina și el cu noi.
Yoongi începu să râdă când auzi spusele fetei, apropind u se de cele două, spunând ui fetei.
— Mă voi întoarce diseară, Danbi. Până atunci asculta de mama. Bine?
![A Doua Șansă [✔︎]](https://img.wattpad.com/cover/237497853-64-k244276.jpg)