Capitolul 22

1.3K 110 59
                                    

          🅝︎🅔︎🅟︎🅡︎🅔︎🅥︎🅐︎🅩︎🅤︎🅣︎

          🅝︎🅔︎🅟︎🅡︎🅔︎🅥︎🅐︎🅩︎🅤︎🅣︎

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

     Perspectiva Autoarei

Jungkook intra in încăpere mai ceva ca un taifun văzând roșu in fața ochilor. Se duse imediat spre bărbatul ce era legat de scaun și îi zâmbea malefic.

              — Ce sa întâmplat? Ți-a dispărut copilașul scump?

              — Asculta aici. Daca nu-mi spui unde este șeful tău, dracu te ia și pe tine ca pe ăștia doi de lângă tine!

             — Vai ce frică îmi este. Împușca mă. Voi scăpa mai repede din lumea asta de idioți.

             — Da cine a spus că te voi împușca? Va fi o moarte lentă și dura exact cum îmi place mie.

    Îl dezlega de pe scaun și îi făcu semn să meargă mai departe. Bărbatul cu putina frică merse înspre locul indicat de băiat. Îi făcu semn să deschidă el ușă, care era îngrozit de ce vedea înăuntru.

                — Frumos nu? Aici îmi torturam eu victimele. Mi-a fost dor de această cameră. Vrei sa o încercam pe tine?

Bărbatul era așa de speriat încât se puse în genunchi in fata lui Jungkook implorând să-l cruțe.

                — Te crut dacă îmi spui unde are plan sa o ducă șeful tău pe April! Vorbește dracului o dată !

Spuse cu o voce parcă demonică cel din fata lui înghețând.

★★★

Fata începu să-și deschidă ușor ușor ochii dând de o camera necunoscută ei. Se uita dezorientată in jur nevăzand nimic necunoscut ei.

          — Jungkook? Unde ești?

Insa niciun răspuns în schimb auzindu-se pași. Fata cunoscând mersul băiatului își dă te imediat seama că nu este el. Speriată se ascunde repede sub pat încercând să facă liniște.

Ușă de deschise. Putea să-i observe pași cum se plimbau prin camera.

                — Haide April...Știu că ești aici, nu aveai cum sa fugi, iubito.

Aceea voce ce îmi bântuie visele... Nu se poate sa fie el! Nu, nu!

Incepuse sa plângă silențios văzând că pași se îndreaptă din ce in ce mai mult spre ea. Liniște. Acum nu se mai auzea nici musca.

A Doua Șansă [✔︎]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum