A Doua Șansă [✔︎]

Capitolul 6

🅝︎🅤︎🅜︎🅔︎🅛︎🅔︎ 🅔︎🅘︎

Fata se trezise din nou in aceași cameră. Se dăduse jos din pat înaintând spre ușă încercând să scape din această casă. Credea că au răpit o sa abuzeze de ea.

Văzând că este ușă este deschisă, repede ca vântul ieși pe ea dând de niște scări. Coborând ușor pentru a nu se face auzită.

Însă strănutul ei o dădu de gol, imediat pe ea fiind privirile celor 7 băieți ce au ,, răpit o".

S-a oprit speriată privind cum unul dintre ei se apropie de ea, inima bătând mai ceva ca la maraton.

Perspectiva necunoscută

Îl văd cum se aproprie de mine așa că mă dau in spate dând de pere. Îmi întinde mâna și începe să vorbească.

          — Bună, eu sunt Jungkook. Mă bucur să te cunosc.

Deci el este Jungkook de care spunea Lisa sa nu mă apropii.
Mă uit la mâna lui întinsă și cu sfială a iau intra mea. Era așa de mare pe lângă a mea, era caldă. Îmi place senzația ce o simt.

              — Te-am adoptat din acel orfelinat. Sper că te vei obișnui cu noi.

Spune și îmi zâmbește. Mă simt ușurată că în sfârșit am scăpat din acel iad. Însă oare e timpul sa grăiesc după atâția ani in care nu am vorbit?

Nici eu nu îmi mai știu vocea. Nu știu dacă mi s-a schimbat, daca este subțire, groasă sau frumoasă. Mi-am uitat propria voce.

Îi privesc și pe cei din spatele lui Jungkook ce se aflau pe canapea privindu-ne. Mă apropii ușor de ei eu fiind în urma lui Jungkook.

Unul dintre ei blond destul de scund după părerea mea ceilalți fiind mai înalți decât ei vine spre mine.

            — Eu sunt Jimin. Mă bucur să . . .

Nu apuca sa termine de rostit pentru că eu mă ascund în spatele lui Jungkook de frică și . . .rușine.

Stau in casa cu 7 băieți. Oare mă voi acomoda?
Ceilalți incep sa surdă puțin eu zâmbind puțin în colțul gurii. Poate nu va fi așa de greu sa locuiesc cu ei.

Jungkook îmi zâmbește blând și mă scoate ușor din spatele lui.

          — Ei sunt prieteni mei. Noi suntem o trupa pe nume Bts și locuim împreună cu toți. Sper că nu te va deranja.

Dau din cap în semn că nu și le zâmbesc tuturor.
Se prezintă pe rând.

           — Tu cum te numești?

Mă întristez puțin. Oare ar trebui să le vorbesc? Măcar numele meu sa le spun. . .

Mă uit în jur căutând ceva de scris. De vorbit nici măcar eu nu am curaj să-mi aud vocea.

Zăresc pe măsuța de lângă canapea un pix și o foaie așa că o iau. Ei se uitau întrebător la mine insa nu-i bag in seamă.

Scriu pe foaie și io înmânez lui Jungkook. El o ia după, o citește cu voce tare.

           — April.

Spune și toți privesc spre el. Nu prea este întâlnit numele ăsta în Coreea. De-asta mă simt și eu puțin mai specială.

             — Este un nume așa de frumos. April. Nu l-am mai auzit până acum și noi am călătorit și în America și Europa. . .

Spune Jin fascinat. Mă bucur că am ocazia sa pot acest nume.

             — Mda. Este frumos ca și tine.

Îmi spune Jimin cu o privire. . . Nici nu știu cum să-i spun. Yoongi îi dădu imediat una după cap.

Se uita spre el nervos noi ceilalți mergând spre canapea.

              — Nu ști să vorbești?

Mă întrebă Namjoon. Îi iau foaia din mâna lui Jungkook și încep să scriu.

Io dau lui Jungkook el citind o cu voce tare

             — Știu sa vorbesc. Însă îmi este teamă,nu am mai făcut-o de 6 ani de când mă aflu în orfelinat. Până și eu mi-am uitat vocea. Voi avea nevoie de timp.

Îmi las privirea in jos ceilalți uitându-se la mine.

            — Nu este nimic. Cu timpul sigur vei putea vorbi din nou. Te vom susține, de acum înainte vei locui cu noi, April.

Incep sa zâmbesc privindu-l pe Taehyung spunând asta.

Mă bucur sa aud asta. Este un sentiment de mult uitat de mine. Și anume, fericire.

Jin vine și el din bucătărie anunțându ne că este gata masa așa că pornim toți spre ea. Eu apuc între Jungkook și Yoongi. Cât timp Jin punea tacâmurile eu îmi studiam hainele.

            — Îți plac hainele lui Jungkook? El le-a ales și te-a schimbat cât timp erai inconștientă. Celelalte erau de sânge și nu puteai sta in ele.

Taehyung mă informează și mă uit spre Jungkook el fiind puțin agitat și eu m-am înroșit toată pentru că nu purtam bustieră. . .

Îmi mut privirea in farfuria cu mâncare tocmai pusa de Jin așa că încep să mănânc.

Sunt atât de rușinată. . . Cum mai pot să-l privesc în ochi?

★★★

Daca va plăcut nu uitați să votați.

L

a medie este April

💜💜💜