A Doua Șansă [✔︎]

Capitolul 24

🅛︎🅐︎ 🅢︎🅟︎🅘︎🅣︎🅐︎🅛︎

Perspectiva autoarei

Jungkook lasă fata să se odihnească, el plecând jos la ceilalți care așteptau vesti de la el despre fata. Se așeză pe fotoliu fata in fata cu Taehyung, Jimin, Yoongi și Hoseok, Namjoon fiind și el într-un fotoliu, iar Jin la bucătărie.

                — Cum se simte?

                — Acel nemernic, ia făcut hyckey-uri peste tot in jurul bustului, pe gât și abdomen.

Spuse băiatul frustrat de ce îi făcuse monstrul acela. Măcar a ajuns înainte să o violeze...

                — Biata de ea, Jungkook...nu îi va fi greu, până trec?

               — Știu Taehyung... Când a făcut baie, ma rugat pe mine sa o spăl. Mi-a spus că îi e silă sa se atingă. Sa o fac sa uite de atingerile lui mizerabile. Tu cum crezi că m-am simțit eu, auzind asta?

Toți își lăsă privirea in jos, fiind triști și într-un fel uimit de cea ce fata îi spuse lui Jungkook, el masând u și tâmplele. Daca ar putea, ar vrea lua el durerea sa, asupra lui dar din păcate pentru el nu poate...

               — Referitor la ce ai spus la petrecere, e adevărat?

Îl întrebă de această dată Namjoon fiind curios. Ceilalți își ațintesc și ei atenția către băiat vrând să audă răspunsul său.

                — Da, Namjoon. Am făcut o. M-am îndrăgostit practic de fiica mea.

Spuse uitându-se in ochii băiatului, ce îl privea oarecum șocat. Jimin in schimb era relaxat Yoongi fiind opusul său, fiind încordat...

                — Nu este ceva nou. Se vedea de la o poștă asta. Jungkook, ești prea gelos frate! La plajă când ea se întâlnise cu prietenul ei de la orfelinat, mai că omorai băiatul. Mă mir că nu ne-ai făcut și nouă felul.

Jungkook începuse să râdă când auzi vorbele vorbele băiatului însa zâmbetul pierând imediat.

Hoseok văzu asta întrebând ul.

           — De ce te-ai întristat?

          — Oricum nu vom putea fi împreună. Este diferență mare de vârsta Hyung. Plus e minoră.

          — Și ce? La anul nu va mai fi. Între voi 6 ani sunt nimic pe lângă alți care au între 10-17 ani diferență.

Insa când vru să mai spună ceva, o văzu pe fata in capătul scărilor sprijinând u se de ea, semn că nu era bine.

             — April!

Ceilalți s-au întors auzind ul pe Jungkook strigând numele fetei, văzand o cum cade in fund pe a doua treaptă.

Se ridică instant după fotoliu și se duse spre ea repede.

                — April! Ce ai pățit? Ești bine?

                — Jungkook, nu mă simt...

Insa nu apucă să spună ceva, căci leșină in brațele sale.

                — Aish, nu trebuia să te las singură mai ales acum. O duc la spital, nu îmi pasă că mă văd reporteri.

                 — Dar...

                 — Yoongi, vino cu mine.
I
nsa băiatul nu mai ascultă continuarea lui Taehyung, căci Jungkook o luă imediat în brațe pornind spre mașina lui.

                  — Treci in spate cu ea, pentru a o putea sprijini.

Îl ascultă imediat, el pornind imediat mașina plecând spre cel mai apropiat spital.
April, stătea în spate cu capul așezat pe picioare lui Yoongi el uitându-se cu milă către ea.

Îi măsură pulsul, simțind că este din ce in ce mai slab...

                   — Jungkook, accelerează! O pierdem!

Auzind așa, Jungkook calcă accelerația parcă zburând printre mașini.

In mai puțin de 5 minute, opri în fața spitalului luând fata din spate mergând repede spre intrarea spitalul. Atrăgând și câteva priviri asupra lor...

                — Aduceți imediat o targă!

Două asistente și o doctoriță veni imediat spre cei 3, așezând fata pe targă.

                — Omo! Voi nu sunteți Jeon Jungkook și Min Yoongi?

                — E mă-ta cu tactu'. De asta îți arde ție acum? Fă-ți treaba de dotora! Daca pățește ceva din cauza ta, nu mai apuci a doua zi!

Femeia speriată luă fata împreună cu asistentele și au dus-o într-un salon.

Se așeză frustrat pe scaun punând u și mâinile în cap, Yoongi doar privindu-l.

                — La dracu'! E numai vina mea, daca nu o lăsam singură nu mai ajungea aici acum. Nu o voi mai scapă o secundă din priviri!

              — Jungkook, calmează te April...

             — Uitați, sunt acolo!

Și-au întors amândoi privirea spre sursa sunetului, dând de o echipa de reporteri.

            — Fix asta îmi trebuia mie acum!

Sau apropiat repede spre cei doi, Jungkook ridicând u se de pe scaun.

             — Domnule Jeon Jungkook, Domnule Min Yoongi ce căutați dumneavoastră într-un spital ducând o domnișoară la urgențe? E iubita unuia dintre voi?

             — Cum se numește?

             — Câți ani are ?

             — Ce a pățit este bine?

             — Da ce va f***e pe voi grija? E treaba mea, acum plecați de aici până nu pocnesc și unul din voi. Nu am starea necesara sa răspund la întrebări de-ale voastre prostești.

Când sa mai spună ceva, o asistentă ieși alarmată din salon fugind undeva.

Jungkook văzand o, se panică mai mult fiind ui frică ca să nu pățească ceva rău April a lui...

Yoongi plecând cu reporterii pentru ca băiatul să facă o scenă în fața lor mai urâtă decât mai devreme...