Lumea lui Jeon Jungkook se sfârșește cand află că nu poate deveni tată, încercând din răsputeri să schimbe diagnosticul blestemat cu diferite vizite la medici dar nimic nou.
Însă, în inima lui răsare o mica speranța când se hotărâse să adopte un cop...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Frica
Perspectiva autoarei
Deschise ușa, lăsând fata sa intre prima ea zâmbind ușor către el. Imediat cum auzise ușa, Jungkook se ridicase de pe canapea venind spre cei doi.
- Deci...ce ați făcut?
- Diseară vom afla. Mi-a luat puțin sânge pentru a vedea cât timp are sarcina de când este concepută.
Yoongi plecă de lângă cei doi ducând u se sus pentru a se odihni. Pentru el, fusese cele mai luni 3 ore...
April avea capul plecat în fața băiatului ce se apropie mai mult de ea, ridicând bărbia ei cu doua degete.
- De ce nu mă privești April? S-a întâmplat ceva?
- Nu, doar că îmi este frică...
O lacrimă i se scurse fetei pe obrazul drept, Jungkook ștergând o imediat cu degetul sau mare ce acum îl mângâia.
- De ce îți este frică April?
- Îmi este frică de faptul că mă vei respinge dacă în mine crește copilul lui Yoongi. Insa te înțeleg dacă faci asta, nu e ușor să accepți copilul altcuiva.
Zâmbi ușor când auzi spusele fetei, Jungkook lipindu-si ușor buzele de ale fetei care rămăse surprinsă. Îl acceptă fara sa mai stea a doua secundă, sărutând u se ușor, blând.
Jungkook se despărți din sărutul lor, lipind fruntea sa de a fetei ce încă avea ochii închiși lăcrimând ușor.
- Nu plânge, nu vreau să-ți văd ochii ce m-au inebunit încă din prima clipă. As ucide întrega lume pentru o lacrimă de a ta.
- Cum încă mă iubești după toate aceste întâmplări?
- Iubirea mea pentru tine nu are limite, iubito. M-aș vinde pe mine pentru a fi tu bine și copii noștri.
Un mic zâmbet trist se ivi pe chipul ei plâns, el crede că în da crește rodul iubirii lor și ea vrea sa creadă asta.
- Și moartea trebuie sa se teamă de iubirea noastră, nici ea nu ne poate separa dar un copilaș? Deja îl consider al meu, chiar daca nu e.
- Asta spui acum Jungkook...dar când vei afla rezultatul diseară, vei mai fi capabil sa te ți de această promisiune?
- Pabo, eu niciodată nu voi renunța la femeia ce m-a făcut tata a unei fetițe așa de dulci, și urmează să mă facă pentru a doua oară.
Îl strânse pe băiat în brațe, zâmbind când îi auzi bătăile calme ale lui. Pur și simplu erau muzica pentru urechile ei.
Ai dreptate Jungkook, și moartea trebuie sa se teamă de iubirea noastră. Nimeni și nimic nu ne va despărți...
★★★
Danbi era în brațele mamei sale, asteptând săi termine de împletit cele două mici codițe, în timp ce Jungkook se uită fericit spre cele două fete ale lui.
Își întoarse privirea spre Yoongi care apăru în încăpere ținând în mână telefonul său, cel bătea de podul palmei asteptând din clipa in clipa apelul ce le va schimba la toți trei viața.
- Așează te dracu pe canapea. Parcă te insori și nu aștepți un amarat de apel.
- Eu mă mir cum poți fi așa de calm. Nu ție frică deloc de rezultat?
Jungkook se așeza mai bine pe canapea, într-o poziție mai relaxantă punând u și chiar picior peste picior.
- Neah. Sunt foarte calm. Sunt sigur de rezultat că e al meu sau al tău tot aia.
- Ești conștient că dacă e copilul meu, voi face tot posibilul ca ei sa fie ai mei nu? Danbi e deja pe numele meu, mai trebuie doi.
- Sa vezi ce posibilitate e ca eu sa te bag pe tine în comă cu tot cu numele tău.
April îi acoperise ochii fetei înainte ca Jungkook sa apuce să-l pocnească pe Yoongi, acesta aproape căzând. Vru să riposteze și el, însă telefonul îi sună răspunzănd imediat.
- Da?
Chipul lui Yoongi începu să se lumineze când auzi spusele de la telefon ignorând acum faptul că din nasul sau curge sânge.
- Vorbiți serios?
April și Jungkook priveau din ce in ce mai confuzi către băiat ce mai avea puțin și își lua zborul de fericire. Îl închise având aceeași zâmbet.
- De ce dracului zâmbești așa?
- În acest moment mă poți și omorâ Jungkook. Nu-mi pasă ce îmi faci. Faptul că tocmai am aflat că April îmi poartă copilul mă face să uit de tot.
Inima fetei începu să bată din ce in ce mai rapid când auzi spusele băiatului, uitându-se speriată spre Jungkook ce îl privea speriată.
Îi era extrem de frică de reacția lui, care doar stătea și îl privea pe Yoongi care zâmbea din toți mușchii.
- Acum nu mai spui nimic?
- Poate sa fie copilul și lui Donald Trump. Tot nu renunț la ea.
- Ai face bine să încerci, nu crezi?
- Băieți-
Ambi și-au întors privirea spre fata ce începea să respire din ce in ce mai rapid, fiind ui chiar și puțină amețeală.
- April? Ești bine? Sa mergem la spital?
Întreabă Jungkook panicat când văzu că fata nu se simțea tocmai bine. Când văzu că mai avea puțin și se prăbușea pe podea băiatului o prinse repede.
- Mergem acum la spital.
- N-Nu. Îmi trebuie doar puțină odihnă, va rog nu va mai certați din cauza mea, mă simt și mai nasol sa va vad așa.
Jungkook oftă când auzi spusele fetei întristând u se. Nu prea era ok, pe pentru ea fiind însărcinată să abia parte de atâta energie negativă și violența.
- Uite, de astăzi înainte eu și Yoongi nu ne vom mai certa. Nu e bine pentru tine, și nici pentru noi. Cearta asta poate dura la nesfârșit.
- În sfârșit ai realizat și tu asta.
- Mda...cum zici tu. Eu acum mă duc sus cu April. Poți avea putina grija de Danbi?
Yoongi dăduse din cap afirmativ, Jungkook luând fata in brațele sale, cărând o până sus in camera lor.
O așeza ușor pe pat, privind acum chipul ei adormit.
- Îți promit April încă o dată, nimeni nu te va lua de langa mine, nici măcar Yoongi. Ești a mea, și nimeni nu va schimba asta.
Îi sărută fruntea usor lăsănd o sa doarmă în liniște. A fost o zi destul de grea pentru ea, și pentru el...
![A Doua Șansă [✔︎]](https://img.wattpad.com/cover/237497853-64-k244276.jpg)