A Doua Șansă [✔︎]

Capitolul 25

     🅜︎🅘︎🅒︎ 🅢︎🅐︎🅡︎🅤︎🅣︎

  Perspectiva lui Jungkook

După 3 ore...

Sunt aici de ore bune și nu am primit nicio informație. Asistenta care ieșise din salon, nici de o omorai nu îmi spunea măcar dacă este în regulă.

Stau aici pe un scaun bătând din picior mai că fac gaura in podea. Yoongi îmi este și el alături, fără ceilalți pentru că nu vreau sa strângem mai mulți reporteri. Plus cred că deja sunt pe toate canalele pentru că am înjurat câțiva.

Ușă se deschide eu ducând u mă imediat spre doctoră.

               — Pacienta a suferit un șoc destul de puternic. Ce a făcut în ultimă perioadă? Daca întârziați și cu 5-10 minute putea muri. Noroc că ați observat-o la timp.

                — O putem vedea?

                — Sigur. Va rog sa aveți grijă de ea, ferind o de stres și efort fizic. Vă voi prezenta și un meniu.

Îi mulțumim doctorei și intru imediat cu Yoongi in salon ei, ea dormind având pe fata o masca pentru oxigen și perfuzie in mana stângă...

Mă simt asa de vinovat! Toate astea s-au întâmplat din cauza mea. Mă așez lângă ea ținând o de mână ce acum era lipsită de viață.

                — Iartă-mă April pentru că nu am avut grijă de tine...

Spun și îi sărut mâna o lacrimă de-a mea, curgând pe ea. Nu am fost in stare sa o protejez...mă simt prost.

                — Jungkook, April va fi bine ai sa vezi.

Yoongi se așeză și el pe fotoliul din apropiere așteptând împreună cu mine ca ea sa se trezească.

Da drumul la televizor, pe primul canal fiind imagini cu mine la spital... E clar. Cum pot sa o feresc de stres pe ea dacă acum va fi urmărită de reporteri?

                 — Închide l Yoongi, e clar că am ajuns vedeta pe posturile de televiziune în mai puțin de 5 ore.

Spun râzând. I-am înjurat puțin dar meritau. Daca vor sa pună întrebări sa o facă despre mine, nu April.

★★★

Perspectiva autoarei

         — Jungkook, eu mă voi duce acasă la ceilalți. Vi și tu? Ar trebui sa te odihnești, este ora 2 dimineața.

           — Nu vin. Nu o voi lăsa pe April din nou singură. Nu voi mai face acesta greșeala.

Yoongi era îngrijorat de starea băiatului. Nu dormise de ore bune, stând toată ziua pe scaun, alături de fata.

              — Bine, dar măcar încearcă să dormi. April se va trezi mâine, ai auzit ce a spus doctora.

Jungkook îl lasă pe băiat sa vorbească, el privind chipul adormit al fetei.

              — Bine,bine. Mă voi odihni.

Spune fără să își ia privirea de pe fata.

Chiar daca între noi e o diferență destul de mare de vârsta, te voi face a mea cu orice preț April. Te iubesc atât de mult prostuțo.

Yoongi plecă, lăsând ul pe Jungkook singur cu fata. Se așeză mai bine, luând u și o poziție de somn bună...

A doua zi...

         — Jungkook trezește te.

Spuse unul din băieți către Jungkook ce dormea langa fată.

         — Mai lasă-mă 5 minute.

Spuse așezând u și capul mai bine langa corpul fetei. Dar imediat își deschide ochii când simte o mână că se joacă în părul său.

Își întoarse repede privirea spre fata văzând o trează uitându-se la ea, cu un zâmbet blând.

             — Oh doamne! April te-ai trezit.

Spuse și o luă imediat în brațele sale. Era bucuros că April s-a trezit, însă mișcarea ce o făcuse în a doua secundă îi lasă mască pe toți din cameră.

Își puse mâinile pe fata ei, și își lipi buzele de-ale fetei, care era în șoc.

Ceilalți priveau spre Jungkook cu gurile până la pământ după ce au văzut ce a făcut băiatul.

Jungkook se desprinde repede când și a dat seama ce face și că nu se afla doar ei doi în încăpere.

                — Ăă... Jungkook? Înțeleg că ești fericit că fata sa trezit și toate cele, dar nu uita de noi omule.

April încă era în șoc, tocmai a fost sărutată de Jungkook pentru a doua oară. Își ridică privirea spre el, care acum era stânjenit...

Insa dacă ceilalți băieți nu erau în cameră, ar fi continuat sărutul?

             — Ok, mă voi preface că nu l-am văzut pe Jungkook sărutând o pe April. Deci...

Jin ia un scaun și se apropie și el de fata. Zâmbind ui cald.

            — Te simți bine? Ce sa întâmplat atunci?

            — Nu știu... M-am simțit foarte rău când m-am trezit din somn și cu ultimele puteri am incercat sa vin jos la voi.

Jungkook își lăsă privirea in jos pentru că se simțea foarte vinovat...

Nu trebuia să o lase singură pe fata mai ales după ce a trecut printre atâtea...

          
            — April, iartă-mă că te-am lăsat singură. Nu trebuia sa fac asta. Mă ierți?

April zâmbi către băiat și spuse :

           — Pot să-ți spun oppa?

O liniște sa așternut in încăpere fara ca nimeni sa nu rostească niciun cuvânt.

           — Dar April, Jungkook urăște să.

           — Poți să-mi spui Oppa.

Spuse înainte ca Hoseok să-și continue fraza. Poate că urăște acest apelativ, dar parcă suna astfel când ea îi spune așa.

   

★★★.

         — Fata este la spital. Vreți să o luăm acum?

        — Nu. Vom dispărea o perioadă de timp. Vreau sa le vad reacția când mă voi întoarce.

Spuse bărbatul părăsind încăperea fara sa mai spună ceva.