Lovers 2

Capitolul 75

-Perspectiva lui Alex-

Nu cred cã am mai fost așa fericit niciodatã. Și îmi doresc sã rãmân așa cât se poate de mult.

A trecut o sãptãmânã de la petrecerea de Anul Nou și totodatã, o sãptãmânã de când eu și Bella ne-am împãcat. M-a luat total prin surprindere sãrutul de la miezul nopții, dar nici cu un pistol la tâmplã nu aș fi refuzat sã o sãrut, chiar dacã însemna cã dupã aș fi murit. Sunt conștient cã de data asta trebuie sã am grijã la ce fac, pentru cã dacã îi mai frâng inima o datã, o sã fiu un om mort. Și nu doar la figurat. Sigur, frații ei au fost de acord cu împãcarea, dar nu vor ezita nicio secundã sã mã calce cu mașina dacã o mai fac sã plângã.

Bella se foiește puțin în brațele mele, dupã care se liniștește și își mutã mâna micuțã exact pe inima mea. Îi dau pãrul la o parte de pe fațã, apoi îmi iau telefonul de pe noptierã și îmi verific mesajele. Am vreo șase mesaje de la Hope, ceea ce mã îngrijoreazã, pentru cã abia am vorbit zilele astea, fiind fiecare ocupați cu treaba lui.

Hope: ALEX

H: CHAD A AFLAT CE COPIL

H: ȘI ȘTIE ȘI CÃ E ,,AL TÃU"

H: BROOKE A VENIT ÎN ORAȘ ȘI A AFLAT

H: ȘI AM IMPRESIA CÃ VINE ÎN SEATTLE

H: LA NAIBA, RÃSPUNDE ODATÃ! VIAȚA TA E ÎN PERICOL, IDIOTULE!

Nu apuc sã îi rãspund, pentru cã mai primesc unul.

H: Te rog, dã-mi un semn, ceva, sã știu cã încã nu te-a ucis.

În loc sã îi dau un mesaj, îi trimit o pozã cu Bella, încã dormind, cu capul pe pieptul meu. Sper cã e de ajuns sã vadã cã momentan sunt bine. Nu dureazã mult și vine și rãspunsul ei.

H: CE FRUMOASÃ E!! Mã bucur cã ești bine. Ai grijã totuși.

H: Ah, și felicitãri cã te-ai împãcat cu ea:))) Știam cã poți sã o faci.

Închid telefonul și îl pun pe perna de lângã mine, gândindu-mã la ce sã fac când Chad va veni aici. E clar cã vrea sã mã omoare, dar trebuie sã încerc sã nu las asta sã se întâmple.

Bella se foiește din nou, dar de data asta se și trezește. Are un zâmbet micuț pe fațã, ceea ce mã face și pe mine sã îi zâmbesc. O sãrut pe frunte și mai are puțin și toarce de mulțumire.

-Neața.

-Neața. Ai dormit bine? mã întreabã și se întinde puțin.

-Cel mai bine, iubito. Cel mai bine.

-Și eu. Sã știi cã ești mai comod decât o pernã, îmi spune și râde, iar eu mã strâmb la ea.

-Adicã mã folosești.

-Nu! protesteazã și își ridicã capul de pe pieptul meu. E doar un bonus.

-Dacã zici tu. Uite, am ceva sã îți spun.

Imediat ce spun asta, expresia ei jucãușã se schimbã întruna îngrijoratã. Trebuie sã știe.

-Brooke i-a spus iubitului ei, Chad, cã e însãrcinatã cu copilul meu și mi-a spus Hope cã vine aici.

-Poftim?! De unde știe scorpia aia unde stai? aproape cã țipã și se ridicã în fund.

-Nu știu. Asta e tot ce mi-a spus Hope. Stau în același cartier și cred cã familiile lor sunt prietene sau ceva de genul. Nu avea cum sã afle atâtea dându-și doar cu presupusul.