Lovers 2

Capitolul 58

-Perspectiva Bellei-

-Nu, nu mai ai ce să vorbești cu el! E cea mai proastă idee pe care am auzit-o! țipă Adam la mine și se ridică de la masă, probabil ca să nu îmi dea și una.

Le-am spus fraților mei că Alex vrea să vorbească cu mine despre ce s-a întâmplat, dar se pare că nu prea le place ideea. Îi înțeleg, dar până la urmă trebuie să aud ce are de spus, pentru că nu ar fi corect să iau o decizie doar din ce am văzut. Adam e singurul care reacționează ca un nebun, dar pot vedea pe fața lui Spencer că nici el nu e de acord, iar Ethan e puțin confuz, la fel ca mine.

-Adam, doar vorbim! Asta nu înseamnă că îl iert sau că uit tot ce s-a întâmplat! E corect să ascult și versiunea lui și apoi să sar la o concluzie.

-Nu! Vrei să îți fac și o schemă? Nu vorbești cu el și gata! Cine știe ce minciuni îți spune și tu îl crezi.

-Deci asta crezi despre mine. Ai impresia că mă încred în orice aud. Mulțumesc, Adam, ești un frate bun, îi spun ironic și mă uit la el cum mai are puțin și îi plesnește o venă din cauza nervilor.

-Haideți să ne liniștim, intervine Spencer și toți ne mutăm privirile spre el. Adam, nu crezi că exagerezi cam mult? Da, nu merită să mai vorbească cu Bella, dar e decizia ei, nu a ta, pentru că nu tu ai fost cu Alex.

-Ah, deci acum ești de partea lui sau cum? îl întreabă brunetul și îi aruncă o privire ucigașă. Eu sunt singurul din familia asta care gândește?

-Nu am zis că sunt de acord nici cu ideea, nici cu decizia Bellei, dar din nou, ea a avut o relație cu el și merită explicații.

-Spencer are dreptate, intervine și Ethan și observ că fratele meu excesiv de nervos se uită la el de parcă ar vrea să îl ucidă, doar pentru că este de acord cu ce spunem noi și nu cu ce spune el.

-Și tu, puștiule? Știam eu că relația te va afecta.

-Aici vorbim despre Bella, nu despre tine, despre mine sau Spencer. Ce naiba nu ai înțeles când ți-a spus că e doar decizia ei. Vrei să mă pocnești? Fă-o, poate așa te calmezi puțin. Dacă nu, dă drumul blatului că îl rupi și nu cumperi tu altul, îi spune și vine lângă el, provocându-l din priviri. Ethan e în general calm și nu se bagă în discuții de genul decât dacă are un motiv bun și în niciun caz nu e un tip violent, cum e Adam, așa că rămân surprinsă și băieții la fel, de curajul de care dă dovadă. Și apropo, nu amesteca relația mea cu Lauren cu momentul ăsta. Aș putea spune același lucru despre relația ta cu Emma, dar nu sunt nesimțit ca tine.

-Adam, lasă-l în pace, îi spune Spencer încet, încercând să desamorseze bomba cu ceas din fața noastră, dar nu prea pare să funcționeze, pentru că fratele meu strânge și mai tare blatul din bucătărie și mă gândesc ce o să îi spun tatei dacă se întâmplă ceva rău. Adam, mârâie fratele meu la el, dar e deja prea târziu. Ethan primește un pumn din partea fratelui meu mult prea violent și se dă mai în spate din cauza loviturii. Spencer merge lângă fratele lui mai mic, în timp ce eu îl apuc pe Adam de mână când vrea să plece.

-Unde crezi că te duci? Nu poți să oferi pumni în stânga și dreapta și apoi să pleci. Ce te apucă?

-Alex nu o să îți spună niciun cuvânt. Nu o să permit să te mai rănească o dată, îmi spune printre dinți și îl plesnesc.

-Cred că pot să decid și singură ce vreau să fac și aleg să nu te ascult. Ce ai? Te-ai despărțit de Emma? il întreb și în loc de răspuns, mă trage după el, până ajungem în curte. Ascult.

-Nu m-am despărțit de Emma. Încă nu știm cum o să decurgă relația asta la distanță, dar suntem bine. Și tocmai pentru că nu știm ce să facem, încerc să nu fac o prostie și să se despartă de mine, cum ai făcut tu cu Alex.